Am participat săptămâna trecută la workshopul internațional Youth Bloggers for NO Hate Speech, un eveniment desfășurat la Băile Tușnad, din inițiativa Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile. Am fost 20 de bloggeri din Grecia, Lituania, Polonia, Portugalia și România, participanți cu preocupări comune privind discursul online de instigare la ură.
Programul s-a derulat sub metodologia educației non-formale. Au fost sesiuni pline de interacțiune și aplicații concrete privind legislația europeană în contextul discriminării. Am dezbătut mult despre piramida urii care are la bază stereotipurile- ca simplă percepție, prejudecățile- ca mod de acțiune, discriminarea- ca act oficial al unei anumite atitudini, până la genocid- ca vârf al atitudinii disciminatorii și unde se încadrează exact discursul instigator la ură. Hate speech versus free speech (raportat la cazul Charlie Hebdo din Franța)a fost o argumentare foarte intensă. Informația s-a împletit cu exerciții practice, prezentările au fost foarte dinamice, iar participanții au adus un plus de valoare prin implicare și interes. Toți oameni faini, voluntari activi, bloggeri interesanți: pe câțiva îi știam de dinainte, printre rânduri, pe alții i-am descoperit acum. Este foarte diferită percepția dintre cele două situații, când citești un blog și când „citești” posesorul față în față.
Workshopul a prevăzut și activități în tabăra Viața. Lorand, Maria, Gabriela, Huba și Jack au fost gazdele noastre pe parcursul învățării prin aventură. Am făcut un exercițiu de grup de pe frânghii la joasă altitudine și am fost apoi, pe rând, veverițe zburătoare. Au fost momente foarte intense, pline când de entuziasm, când de frustrare. Au fost membri care și-au asumat rolul de lider și au găsit strategii care au scos echipa din impas și ceilalți, care au avut roluri pasive. Am realizat că scopul unei echipe nu poate fi atins decât prin munca tuturor, nu poate exista o persoană care să le facă pe toate. De asemenea, fiecare sarcină variază ca grad de dificultate și în funcție de cei pe care îi ai alături de tine. În sfârșit, mi-am reconfirmat, deși nu mai era nevoie, că sunt genul de persoană care pleacă la drum cu limite prestabilite și cu NU în brațe. Sarcina pe care am primit-o în echipă a fost mult mai satisfăcătoare decât bucuria individuală de a fi la înălțime: prima a presupus strategie, greșeli, multe încercări. cooperare, frustrare, reușită.
Ultima zi a atelierului Youth Bloggers for NO Hate Speech ne-a dat posibilitatea de a interacționa direct cu câțiva dintre beneficiarii FDSC. Asociații diferite, care implementează proiecte având ca numitor comun lupta împotriva discriminării, egalitatea drepturilor oamenilor, antirasism, drepturile femeilor și mijloace de combatere a instigării la ură. Am stat de vorbă cu câțiva dintre voluntari și urmează, în curând, să scriu aici ce am aflat.
În concluzie, Youth Bloggers for NO Hate Speech a fost un eveniment foarte reușit, din care am învățat multe, despre mine și despre lumea întreagă, care mă motivează pentru viitor să scriu despre drepturile omului. Din simplul motiv că scriu despre mine. Mai jos, un clip foarte interesant despre discriminarea în mediul online, made in Portugal.
1 Pingback