Cum am petrecut jumătate de zi în Hunedoara

Ne-am hotărât aproape spontan, în timpul prânzului duminical, să punem copiii în mașină, să își facă somnul de energie pe drum înspre Hunedoara. Ploaia ne-a ușurat un pic parcursul și ne-a încurcat deopotrivă. O oră pe autostradă mai târziu, parcam în fața Castelului Corvinilor.

Există o parcare amenajată chiar în fața intrării dinspre Castel, 15 lei, cu toalete și nelipsitele tarabe cu „suveniruri”. Apoi, la pas, în câteva minute, am ajuns în curtea din fața castelului, un alt loc plin de opțiuni gastronomice și amintiri tematice. Biletul de intrare costă 45 de lei pentru adulți, copiii au avut gratuitate. Două ore foarte active am petrecut aici, pline de pași mici și negocieri, căci nu este deloc un obiectiv turistic potrivit vârstelor mici. Partea cea mai frumoasă mi s-a părut arhitectura exterioară a castelului, ușor de admirat de pe podul care permite accesul în curtea interioară. Nici un reper istoric nu a fost asimilat- ușor de crezut când copiii nu înțeleg concepte cronologice. Greu am ajuns în turnuri- nu am putut depăși de fiecare dată teama de înălțime și scările multe, înalte, în întuneric. Ne-au plăcut vitraliile, câteva tablouri de la expozițiile expuse, piatra curții interioare. Și deși emblematic și impresionant ca aspect, Castelul Corvinilor trebuie să ne mai aștepte un timp, să îl revizităm mai așezați în coordonate de spațiu și timp.

Pentru că începea ploaia, următoarea destinație a fost Muzeul Trenulețelor- Valentin Banciu. A fost o surpriză simpatică ceea ce am descoperit la fața locului- un muzeu privat cu sute de machete de mașini, motociclete și trenuri, realizat în memoria fostului pilot hunedorean de automobilism Valentin Banciu. Acesta a participat la peste o sută de raliuri începând cu anul 1990. Muzeul cuprinde și o colecție impresionantă de locomotive și garnituri de tren, piese în miniatură din diferite epoci, trofee, diplome sau echipamentul pilotului, inclusiv titlul de Campion Național. În sala cu diorame, 120 de metri liniari de cale ferată se întind în patru anotimpuri. Extrem de multe detalii surprind și provoacă în fiecare colț, invitând privitorul să descopere diferite referințe ale împrejurimilor Hunedoarei.

Copilul Valentin Banciu avea 6 ani când a primit un trenuleț cadou de la un unchi, inginer feroviar, astfel jucăria copilăriei s-a transformat într-o pasiune de o viață. Practic, vizita acestui muzeu este o invitație la vis, la pasiuni, la copilărie, la joc.

Și, pentru că mai aveam niște timp și energie de consumat, ne-am îndreptat spre Grădina Zoologică din Hunedoara. Ce păcat, ce moment regretabil. Gradina e mică, cu țarcuri cu animale puține per total, dintre care multe domestice. Este situată pe un deal cu multă verdeață, cu mulți stejari, cu loc de joacă pentru copii și astfel ne-am mai șters din dezamăgire și am considerat momentul o plimbare scurtă într-un parc.

La cât de bine s-a dormit la sfârșitul acestei zilei, declar duminica frumoasă.