Am petrecut ultimul weekend de vară pe drumuri, cu o destinație nemaibifată: Bistrița, oraș al imnului național, unde s-a născut Andrei Mureșanu.

La plecare am ales varianta Arad- Salonta- Oradea- Aleșd- Jibou-Dej- Năsăud- Bistrița. Drumul lung, amorțeala mare.

Între Năsăud și Bistrița, în localitatea Liviu Rebreanu, se găsește casa memorială omonimă. Detalii aici.

Am vizitat Bisericia Evanghelică din Bistrița, considerată cel mai reprezentativ simbol arhitectural din Bistrița. A fost construită în secolul al XIII-lea, în mai multe etape, și are cel mai înalt turn bisericesc de piatră din Transilvania- 76 de metri. De aici am văzut împrejurimile înverzite ale orașului mic, aerisit, uniform, situat aproape de Parcul Național Călimani. De-a lungul timpului, biserica a fost afectată de o serie de incendii. Între anii 1858- 1861, turnul este refăcut și se montează clopote noi și un ceas mecanic. Interiorul actual al edificiului datează din 1926, când biserica este restaurată de arhitectul Hermann Phleps din Danzig,

Bistrița, vedere din Turnul Bisericii Evanghelice

Bistrița, vedere din Turnul Bisericii Evanghelice

Continuând plimbarea la pas, am trecut pe sub Ansamblul Sugalete (numit tradițional „sub gălete”), cel mai lung șir de imobile medievale cu arcade la parter din România. Cele 13 construcții își păstrează aspectul anilor 1480- 1550. Aceste ateliere erau loc de negustorie pentru podoabe de aur și argint, postavuri, stofe, mătăsuri fine.

Ansamblul Sugalete

Am mai vizitat Casa Argintarului (actualmente Centrul Cultural German) și am reperat Casa cu lei. În drumul nostru spre Palatul Culturii, unde am avut treabă, am trecut pe lângă Turnul Dogarilor, singurul turn care s-a păstrat din vechea fortificație a orașului, demolată la sfârșitul secolului al XIX-lea. În interior, turnul are patru niveluri: în primele două funcționează galeria de artă plastică, organizată de Asociația Culturală Nosner Land, iar la următoarele două se află expoziția de măști, cu caracter permanent, realizate de Alexandru Misiuga.

Ne-am plimbat prin Parcul Central, am intrat în stadionul municipal Jean Pădureanu, ne-am plimbat (romantic!) prin pasajul măcelarilor și, per total, ne-am bucurat de oraș.

Pasajul măcelarilor

Duminică dimineața am urcat la Lacul Colibița, în Munții Bârgăului. Din păcate, aglomerație mare, un haos general domină peisajul printre oameni, mașini și munți. Veni, vidi, am plecat, fără să învingem lipsa infrastructurii.

Drumul de întoarcere a fost Bistrița- Cluj- Aleșd- Oradea- Arad.  În județul Cluj, la Ciucea, există complexul muzeal Octavian Goga.

A fost un weekend lung, cu mult timp petrecut în mașină, parcurgând sutele de kilometri, cu coloane și accident la Piatra Craiului la Bucea. A fost, totodată, și un weekend frumos. Bineînțeles că nu am reușit să cuprindem toate posibilitățile zonei, că trebuie să revenim. Pe de altă parte, Bistrița suferă puțin la capitolul servicii- relația cu clienții necesită îmbunătățiri, mai ales când „acreala este bună numai în ciorbă”.