În august se fac 2 ani de când locuiesc în același apartament, în chirie, în scara de mijloc, la etajul 2 al unui bloc situat foarte aproape de Malul Mureșului, cu vedere înspre curtea Universității, cu vecini aproximativ grozav. Drept e că în momentul mutării nu am bătut pe la ușile din proximitate, cu flori și plăcinte în mâini, să ne prezentăm ca fiind noii colocatari. Cred că relativ la scurt timp după mutare ne-am primit o muștruluială de botez, pentru că parcam în spatele blocului, pe locul cuiva, locuri împărțite așa, din obișnuință și bun plac. În sfârșit, am depășit momentul.

Am aflat ulterior cine este șeful scării, am socializat cu vecinii de deasupra apartamentului nostru pentru ceva ustensile când ne-a lăsat un furtun prin baie, tot la ei când ieșeam la alergat dimineața, doar cu cheia de la ușă, fără cea de interfon. Am avut schimburi de replici și politețuri cu vecinul de la parter, când l-a văzut pe Panțurel, iar în ultima vreme cu un alt vecin, de la primul etaj, care este profesor de vioară și care ne încântă după-amiezile, mai ales că a venit vremea geamurilor larg deschise.

Cu restul vecinilor, interacțiunea a fost slabă. Lângă noi locuiește un polițist- ne-au anunțat proprietarii. Pistă falsă- domnul polițist locuiește la etajul 3. Totuși, lângă noi locuiește un cuplu despre care nu știm mare lucru. Iar sub noi, la etajul întâi, timp de 2 ani, a fost un apartament gol și un vis frumos!

Dar de vreo câteva săptămâni, treaba s-a schimbat. I-am identificat ulterior pe noii vecini, când ne-am intersectat pe scara blocului: eu ducând gunoiul, el genul sportiv, nu prea înalt, pasionat de aparatele de forță de la sală, ea genul de domniță cu părul lung și despletit și unghii vrăjitorești, că nici nu-mi imaginez cum își face toaleta.

Recent, într-o duminică seara, înspre noapte, mă trezesc din somn bulversată, pe fundal de sex sălbatic cu proveniență apropiată, încât primul impuls a fost să aprind lumina, să mă conving dacă băiatul alături de care visez de 2 ani încoace e implicat în vreun fel în acest moment. Nici n-a fost nevoie, pentru că pe pipăite, băiatul de lângă mine visa adânc, liniștit, fără treabă cu excitările vecinilor. Geme ea cât geme, apoi el, climax comun și tăcere, slavă orgasmului și trezitului de dimineață!

ureche

Sursa: google.ro

Noi nu avem un televizor în dormitorul nostru, nici alt mijloc tehnologic care ar putea acoperi prin volum fundalul sonor din vecini. Aparent, nici ei, întrucât scena s-a repetat cam după aceeași desfășurare a acțiunii și împărțire a rolurilor în seri, nopți, după- amiezi. Vecinii mei cu viață sexuală foarte activă mă transformă des, foarte des, mai des decât îmi doresc într-un spectator la reprezentația lor personală. Iar eu refuz să-i știu cum își petrec intimitatea, cum comunică senzual și sexual, ce poziții, ce joculețe. Deși, aș putea să-mi imaginez. Refuz!

Sunt conștientă că viața la bloc vine cu anumite dezavantaje și deranjuri de prin vecini. De asemenea, știu că am depășit perioada când sexul se făcea cu perna pe față. Doar că anumite acțiuni necesită bun simț și atât, simț civic rezonând cu a nu-l deranja pe cel de lângă tine. Nu le-am sunat la ușă, nu am bătut cu coada mopului în parchet sau în calorifer, nu am interferat vocal cu spectacolul lor. Totuși, vreau o schimbare!

(Și sugestiile ar fi bune!)