Să-ți închidă porii dușului matinal, târziu, în lentoare și răsfăț.
Să-ți mângâie obrajii, printre ramurile de liliac scuturat, care umbrește balansoarul în care tu îți adormi temerile și-ți statornicești fuga de compromisuri. Același balansoar.
Să-ți începi ziua cu două vești bune și tot atâtea planuri grozave, ca ziua să devină și mai și.
Să-ți fie senin, ție și alor tăi. Glasul, gândul, zâmbetul.
Să fie liniște, sărbătoare și timpul parcă să stea, să cauți să nu-l mai măsori. Să nu fie tăcere.
Să fie echilibru si decizii inspirate. Și oamenii asemenea.
Să fie căldură si apropiere, să nu mai fie distanțe.
Să fie soare.
