Primul concert Subcarpați în Arad a avut loc în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Nou. Evenimentul a fost organizat la Teatrul de Vară, în curtea interioară a Centrului Cultural Județean Arad, după ce, probabil, Sala Mare a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” a fost neîncăpătoare, având în vedere cât de repede s-au epuizat biletele inițiale.

Eu nu am prins debutul concertului, deoarece nu am știut adresa exactă a Teatrului de Vară și a durat puțin până m-am orientat în spațiu/ centru. Vremea a ținut cu fanii, nu a plouat deloc, deși mai spre finalul momentului s-a făcut răcoare tare. Curtea Teatrului nu a fost plină, dar, oricum, s-a strâns un public destul de numeros și energic, mai ales în primele rânduri din fața scenei. Un public majoritar tânăr, organizat în găști vesele, (prea) fumător, colorat, frumos.

Alături de Vali și de Bean a urcat pe scenă și Mădălina Pavăl și melodii mai noi și mai vechi au curs ritmat, cu un bis corespunzător de final. Sonorizarea nu mi s-a părut grozavă, poate și pentru că locul unde am stat eu nu a fost cel mai potrivit acustic- cel mai în spate, lângă bicicletă. Nu că nu aș fi securizat-o în locul special amenajat- am apreciat organizarea din acest punct de vedere!- doar că mi-a fost peste mână să mă pierd prin mulțime, singură fiind, printre cei aflați deja acolo. Și văzând un hanorac colorat, același dintr-o anumită poză, în capul meu au rulat momente cu cei doi Subcarpați în Hamletul recent vizionat la Timișoara și astfel, intensitatea momentului teatral l-a acaparat pe cel din concert, dar doar din motive personale.

2016-05-13

Concertul a fost fain, daar, personal, (mi-)a lipsit ceva, nu știu ce. În altă ordine de idei, o concluzie personală este că singurătatea s-ar trata mai ușor cu tutun. Și altă că zâmbetele luminează.

Ce m-am bucurat că am ajuns la concert și că mi-am dat timp să mai reglez niște conturi cu mine, pentru mine. „Concerts make life worth living”.