… cu o rază de soare. Sau, și mai bine, cu un răsad proaspăt.
Pe 25 februarie, în iarnă, am început „ghivecitul”. Plicuri cu semințe de busuioc, cimbru și roșii chery. Mi-aș fi dorit și mentă, dar nu am găsit în magazin. Voi îndrepta cumva situația, pentru că anul trecut am avut un ghiveci și a fost foarte util.
Acum, o săptămână mai târziu, e deja primăvară și situația se prezintă cam așa:
Cimbrul:
Busuiocul:
Și roșiile:
Sunt foarte încântată de astea mici, cred că mă uit de 100 de ori pe zi la fiecare ghiveci în parte. În curând probabil că o să le povestesc și o să le cânt. Mi-e tare drag de ele, de îngrijitul lor, de viitorul „rădăcinos” pe care îl preconizez. Și, în plus, „ghivecitul” pare o activitate minunată de combătut astenia care pândește la ieșirea din casă.
Primăvară senină și rod în aspirații!
Lasă un răspuns