Din Oradea, ne-am îndreptat spre complexul Aqua President, situat la ieșirea din stațiunea Băile Felix. Aglomerația mare din „parcare” nu ne-a descurajat și dat fiind faptul că trecuse deja de ora 16, iar programul era până la ora 22 și nu aveam alte variante, ne-am hotărât să ne luăm bilete de intrare pentru 5 ore contra costului de 30 de lei.

Toată experiența a stat în umbra raportării celei de la Mako și a ieșit pe minus.

Dulapurile de depozitare au fost numeroase, dar fiecare de dimensiuni mai mici decât cele din complexul unguresc. Accesul s-a făcut pe baza unei brățări primite la intrare. Această brățara a reprezentat și modalitatea de plată pentru mâncarea sau băuturile consumate în interiorul complexului, fiind încărcată anticipat cu sumele dorite de bani. Pierderea brățării atrăgea după sine consecințe neplăcute, cu despăgubiri de 100 de lei.

Deși se precizează clar, în mai multe afișe, necesitatea dușului înaintea folosirii bazinelor, acest aspect a părut opțional. Lejeritate maximă! La parter, unde sunt bazinele, există multe șezlonguri pentru odihnă și lăsat prosoape și alte bagaje. Atât de multe, încât uneori blochează accesul prin fața saunelor și, ieșind de acolo, riști să dai sau să primești o ușă în cap. Tot la parter există un bar cu băuturi, popcorn, înghețată și alte opțiuni, pe lângă sala de mese amenajată separat.

Pentru că  înaintea noastră au fost turiști pofticioși, dar și extreeem de „educați”, cărora le-a plăcut să-și lase urmele peste tot, când am intrat noi în complex, pe jos erau deopotrivă apă, floricele, cutii de popcorn, popcorn îmbibat, fire de păr. O adevărată plăcere… Din aceeași categorie: la saune erau afișe mari, vizibile, scrise în română, dar și în engleză, care menționau necesitatea dușului și a prosopului personal. Bineînțeles că numeroase domnițe, cu costume minuscule, intrau și-și puneau posteriorul direct pe lemnul din interior. Iar la subsol există un spațiu amenajat pentru fumători, trecându-se dintr-o încăpere în alta. Și pentru că spațiul final, unde exista aerisire era foarte mic, deci insuficient pentru viciați, ușile erau deschise și comunicau direct cu parterul. Umiditate și fum, un vis…deloc plăcut.

La etaj este amenajat un loc de relaxare, cu masaje contra cost, bazin pentru bebeluși și șezlonguri. Am găsit deschise și bazinele exterioare și funcționa și un tobogan. Iar sala de mese reprezintă altă amintire neplăcută și scumpă, asupra căruia nu mai are rost să revin.

Este foarte posibil ca eu să nu bifez chiar profilul turistului pasionat de genul acesta de activitate, mai ales că în complex nu am găsit efectiv un bazin unde să te și miști puțin, nu doar să stai. La fel, este posibil să am așteptări prea mari și nefondate. Cert este că viitoarea experiență a băilor termale o să fie amânată, m-am liniștit pentru moment de astfel de curiozități!

Am rămas cu senzația că suntem o nație needucată. Și totodată o populație afectată în procente îngrijorătoare de obezitate, fie că vorbim de vârsta a treia, fie că ne raportăm la copii. Și nu precizez asta doar din punct de vedere estetic, ci mai mult avem pretenții de la cei din jurul nostru, dar nicidecum de la noi. Din păcate, nici complexul nu a avut angajați care să impună respectarea regulilor- să strângă floricele împrăștiate pe scările de intrare în bazine și cam peste tot, să verifice cine intră fără prosop în saună și alte asemenea lucruri mici, care fac diferența într-o organizare de calitate. Într-o organizare de bun-simț, până la urmă! Pentru că dacă nu ne place de bună voie, poate ne place cu forța!