Zilele acestea am reluat o carte despre maniere, urmărind să reîmprospătez anumite aspecte ale normelor sociale, așa cum ar trebui ele aplicate. Cum obișnuința este cea de-a doua noastră natură, obiceiurile pe care ni le formăm sunt foarte importante, atât pentru noi, cât și pentru cei din jur. Evident, legiile și convențiile bunului simț au numitorul comun de a nu-l deranja sau inoportuna pe semenul tău.
Multe obiceiuri nu mai au de mult nici o legătură cu faptele care le-au generat. Cine se mai gândește astăzi , scoțându-și pălăria, că reiterează gestul de ridicare a coifului prin care cavalerii, la sfârșitul unui turnir, își descopereau chipul spre a fi recunoscuți de public? Dar cine își mai scoate pălăria? Normele au suferit unele modificări, astfel încât, uneori, un gentleman este la un pas de a fi considerat ridicol. Dar, un om care se respectă și îi respectă pe alții nu poate fi ridicol. Acel „cunoaște-te pe tine însuți” (celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi) este un sfat demn de urmat cu toate că e un examen , dintre cele mai severe , la care trebuie să te supui permanent.
https://www.google.ro/search
O să punctez pe subcapitole anumite idei a căror punere în practică necesită îmbunătățiri, preluate din Codul bunelor maniere*.
CONVERSAȚIA
Nu este permis ca, întâlnind o doamnă după mai mulți ani, să deschizi o discuție pe tema frumuseții ei trecute. Cei care cred că îi fac o plăcere doamnei, spunându-i ce frumoasă era, ce siluetă minunată avea, ce gust desăvârșit în a se îmbrăca, greșesc profund.
Banii, grijile familiale sau profesionale, consultațiile de orice fel sunt teme de ocolit. De asemenea, discuțiile despre politică și religie sunt considerate tabu. Și una, și cealaltă țin de pregătirea, de gândirea omului, variind uneori enorm de la o persoană la alta. Nu se povestesc necazurile familiale sau intime cu voce tare în fața unei adunări întâmplătoare, nu se arată agresivitate față de ceilalți invitați, nu se critică, nu se corectează micile manii ale celorlalți.
Un sfat bun este să părăsești o petrecere în momentul în care a ajuns în culmea strălucirii. Este cel mai bun mod de a păstra despre ea o amintire plăcută. Constatarea e valabilă și când este vorba despre conversație.
A-ți anunța dorința de a pleca dintr-o casă cu voce tare și tinând morțiș să-ți iei rămas bun de la toată lumea, când vezi că toți se simt foarte bine, este un comportament grosolan. Să te retragi discret, transmițând tuturor toate cele bune prin intermediul gazdei, este formula ideală. La fel de stânjenitor este insistența prelungirii unei petreceri lipsite de animație. S-ar putea să se rămână ulterior, dar amintirea acelei nopți pierdute să provoace tuturor coșmaruri. .
Arta conversației este arta de a asculta și de a-ți estompa personalitatea în fața interlocutorului. Dacă suntem incapabili să ne interesăm cât de cât de viața celuilalt , înseamnă că mai avem destule de învățat la capitolul vieții sociale.
SALUTUL
Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întâmpinăm pe cineva. (Ludovic al XIV-lea o saluta și pe ultima bucătăreasă cu aceeași curtoazie pe care o manifesta și față de strălucitoarea domnișoară Devaliere.) Este de o familiaritate nepermisă, chiar între prieteni, să reduci gestul la o simplă atingere a borului pălăriei, fără să o ridici. În acest caz, e mai bine să păstrezi pălăria pe cap și să saluți verbal.
Cel care intră într-un local salută, cel aflat deja acolo răspunde la salut. Această regula este valabilă în restaurante, compartimante de tren, săli de așteptare, lifturi, magazine. Codul bunelor maniere nu ne oprește să schimbăm câteva impresii despre vreme sau despre un eveniment important cu vecinii de călătorie. Dar, din nefericire, există prea mulți interlocutori care nu se limitează la o conversație neutră și își subjugă „victima”, depănându-și toată viața.
O persoană bine crescută nu mănâncă într-un compartiment de tren. La coborâre, arunca sticlele goale și eventualele resturi de mâncare în coșul de gunoi, nu pe geam. Să le lăsăm pe masă sau pe bancă este total nepoliticos!
Este sărutatul mâinii un obicei vechi și demodat sau, dimpotrivă, un act de politețe, apanaj al bărbaților bine crescuți? În general, numai femeilor respectabile li se sărută mâna, dar nu în aer liber sau pe stradă, ci numai în casă. Sărutatul mâinii peste o mănușă sau peste masă este o gafă.
Sărutul și îmbrățișarea sunt interzise în public. La extrema cealaltă, nimeni nu ne va convinge că un tinar sau, mai mult, o tânără care înjură ca la ușa cortului, sunt oameni ai zilelor noastre, adică moderni ! Vor fi în mod cert catalogați drept ceea ce sunt – niste indivizi grosolani, fără educație! Un om binecrescut nu comentează cu nimeni motivele care l-au silit să se despartă de prietena sau prietenul său.
PREZENTAREA
Se prezintă rangul inferior celui superior. Tutuirea se face de către cel mai în vârstă tânărului, de către superior rangului inferior și de către doamnă domnului.
Când invitații stau pe scaune, prima regulă este că un bărbat se ridică întotdeaun când îi este prezentată o persoană, cu excepția infirmilor sau bolnavilor. Femeie rămâne pe scaun.
La telefon, când ne prezentăm, nu este necesar să ne autointitulăm „doamna X”. În relațiile de serviciu nu trebuie să uităm să ne spunem și profesia :„ Sunt inginerul Popescu și aș dori să vorbesc cu domnul …”. Asta nu echivalează cu a etala cu ostentație funcția. Doamnele din societate, casnice căsătorite cu medici sau avocați, nu primesc titulatura soțului („doamna avocat” sau „doamna doctor”).
În continuare se crede, eronat, că „dânsul” , „dânsa”, „dânșii” sunt pronume de politețe. La conferințe , ne adresăm publicului cu un solemn „Doamnelor și domnilor”, nu „Doamnelor, domnișoarelor și domnilor”.
Un om bine crescut nu vede ceea ce nu trebuie să vadă, nu aude ceea nu a fost spus pentru urechile sale și nu comentează ceea ce nu a văzut și nu a auzit.
SITUAȚII ÎN CARE SE RECOMANDĂ SĂ NU FOLOSIM TELEFONUL
Nu se adresează prin telefon o invitație la o masă festivă- recepție, logodnă, nuntă, botez, ci prin invitații scrise. De asemenea, nu se transmit prin telefon condoleanțe, ci personal sau în scris, de mână. Dacă o scrisoare e bătută la mașină, este obligatoriu s-o semnați de mână cu numele intreg, în semn de considerație.
Când scriem, să ne imaginăm că rândurile ar putea fi publicate și că ar putea fi citite de către necunoscuți. Oricât de intimă ar fi o scrisoare, nu trebuie să fie compromițătoare pentru nimeni. Să nu uităm că se compromite cel care scrie cuvintele, nu cel care le citește. Lăsând scrisorile, sfatul este perfect aplicabil pentru toate mijloacele de comunicare.
O carte poștală se scrie oricum, dar nu oblic. E inestetic, chiar dacă unii cred contrariul.
Dacă o convorbire telefonică se întrerupe, va suna din nou cel care aapelat, nu celălalt. Căutându-se reciproc în același timp, telefonul va suna ocupat la nesfârșit.
Privind traiul în comun, dacă nu poate fi evitat, ne abținem de la orice fel de observații; dacă nu ne place ceva, ne facem singuri. Să nu uităm că observația este prima formă de pedeapsă.
REGULI LA MASĂ
Un vechi dicton spune că „omul inteligent se hrănește cu ochii„.
Singurele forme corecte de folosire a verbului buclucaș sunt : servește-te (te rog) sau serviți-vă (vă rog). Eu servesc masa, eu – gazdă sau eu – chelner, iar musafirii sunt serviți. Se servesc si nu servesc! Cum vă sună: „să mergem să servim masa la Intercontinental?”
Solnițele și recipientele pentru piper -O gospodină atentă pune în recipientul respectiv câteva grăunțe de orez. Dacă nu se folosesc recipiente cu capac perforat, celelalte trebuie să fie însoțite de lingurițe, astfel încât nimeni să nu fie silit să se folosească de propiul cuțit.
Sosul se pune în farfurie și se moaie în el bucățelele de carne tăiate pe rând. Nu se amestecă tot ce avem în farfurie de la început, cu toate că este gustos, deoarece „pasta” obținută este imposibil de privit.
Scobitorile nu-și au locul pe masa, deoarece nu se folosesc în public.
În nici un caz brațele și mai ales coatele nu trebuie să stea pe masă. Nu ținem cu mâinile farfuria din care mâncăm. Poziția corectă de repaus este cea cu brațele lipite de corp și cu încheieturile mâinilor sprijinite de marginea mesei. Această ținută se schimbă când mâncăm, păstrându-ne coatele lipite de trunchi.
Să nu bem și să nu vorbim cu gura plină. Este o regulă care ar trebui să fie destul de cunoscută și nu s-ar reveni asupra ei, dacă n-ar fi încălcată zilnic. Oamenii care încearcă să mănânce și să povestească în același timp fac o impresie dezagrabilă. Buzele trebuie să fie mereu închise în timpul mestecatului.
Copilului îi vom face observații acasă, ca și soțului care a depășit numărul de pahare.
Brânzeturile se aduc la masă pe un platou frumos din lemn. Toate brânzeturile pun în evidență buchetul vinurilor. Nu se aduc alte soiuri, ci rămânem la ultimul vin servit, deci vinul roșu. Excepție face telemeaua de oi, la care se pot servi vinuri rose și chiar albe, din aceeași zonă de unde provine brânza. Se mănâncă cu furculița, nu cu cuțitul.
Nu se servesc vinuri la deserturile din ciocolată.
Whiskiul se bea într-un pahar special numit tumbler (scurt cu fundul gros).
Cuțitul se ține între degetul mare și cel mijlociu, iar arătătorul se sprijină pe spatele mânerului. În nici un caz nu se pune arătătorul pe spatele lamei.
Când organizăm mese acasă și nu există personal de serviciu, platoul cu mâncare trece din mână în mână, de la gazdă spre dreapta. Când se oferă în castroane, castraveciorii și gogoșarii se iau cu furculița proprie și se taie în farfurie pe măsura ce se mănâncă, la fel ca friptura. Gogonelele se pot lua cu mâna, pentru a evita un „duș” comesenilor cu sucul ce poate țâșni. În farfurie se taie cu cuțitul ținut în mâna dreaptă și furculița în stânga. Nu se mușcă din murături. Conopida se taie cu furculița, nu se foloseste cuțitul.
Chiftelele, sarmalele, ruladele se taie cu furculița.
Nu beți niciodată cafea, chiar dacă nu aveți musafiri, fără a pune o farfurioară sub ceașcă.
La masă, fructele se mănâncă numai cu ajutorul cuțitului, furculiței sau linguriței. Mușcăm cu poftă din ele numai când suntem în livadă.
LA RESTAURANT
După ce s-au hotărât ce vor să mănânce și să bea, domnul este cel care dă comanda. O doamnă evită să vorbească cu chelnerul, pe tot parcursul mesei.
O normă elementară de politețe vizează interdicția de a te adresa unei femei singure, ca o măsură de apărare a candorii împotriva grosolăniei.
În situații neplăcute, tonului reclamant este deosebit de politicos.
CADOURILE
Prețurile se îndepărtează, cu excepția discurilor și cărților. Cartea nu se atinge! Se va pune între filele ei o hârtie elegantă sau o carte de vizită pe care ne putem exprima gândurile bune. Dedicații și autografe pot fi date numai de către autori. Cel care a primit-o și dorește să o păstreze are voie, înainte de a o pune în bibliotecă, să se semneze discret pentru a nu o încurca mai târziu cu o alta ce nu-i aparține.
Cel care primește un dar îl va deschide în fața musafirului și nu-i va strica bucuria, protestând că e prea scump, că nu trebuia sau, mai rău … că nu îi face plăcere. Va mulțumi. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea. Cel care a făcut un dar nu va insista foarte mult să afle daca ne place sau nu surpriza.
https://www.google.ro/search
Persoanelor cu care nu suntem în relații apropiate nu le vom oferi obiecte de îmbrăcăminte sau de toaletă. Orice om are preferințele sale și dacă nu i le cunoaștem, ne abținem. Ne limitam la o eșarfă, un fular sau o colonie de foarte bună calitate.
Nu se oferă și nu se țin în casă flori artificiale, oricât de reușite ar fi aceste imitații. Este de foarte prost gust.
Florile se oferă fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă este foarte frumos. Vom oferi buchetul cu cozile în jos.
Avem dreptul să refuzăm un cadou? Nu! Chiar dacă nu ne place, un cadou este un cadou și să-l refuzi înseamnă să jignești pe cel care ți l-a oferit. Excepție sunt situațiile în care un cadou poate fi interpretat ca mijloc de presiune sau de convingere pentru un anumit fapt.
La naștere și la botez se vor aduce cadouri atât copilului, cât și mamei.
În situația unei înmormântări, o strângere de mână este adesea mai expresivă decât discursurile lungi. Vizitele pentru exprimarea condoleanțelor nu se fac în haine de doliu, ci într-o ținută sobră și neutră. La capelă sau la cimitir, ținuta este întotdeauna de culoare închisă, dacă e posibil, neagră. În majoritatea cazurilor nu se discută mai ales pe alte teme și este mai bine așa, căci tăcerea este atitudinea care convine cel mai bine aceluia care a pierdut o pe cineva drag.
***
În loc de concluzii și acuze, un gând pentru arta vieții frumoase: Singurul martor care ne-ar putea sancționa este propria noastră conștiință.
*BIBLIGRAFIE
) G.Alina , Buna cuviinta , prelucrare dupa contesa de Gence , D-na Raymond , Baronesa de Stafe. B.P.T. , Buc. 1934
2) *** , Le livre d’or du savoir vivre , Dictionnaire ilustre de la politesse , Ed. Stauffacher – Zurich , Frankfurt , Paris ,1972. 124
3) *** , La Politesse Francaise , pricipes de la bonne education , Maison Alfred Mameetfils , Paris , 1929
4) Larousse , Le savoir vivre , guide pratique de bons usages d’aujour’dui , Paris , 1992
5) Guibert Recevoir , Delamarque Pauline , Savoir recevoir – savoir vivre , France , Loisirs , 1990
6) Graudenz Karlheinz , Die gute umgangsform , Wilhelm Heyne Verlag, Munchen , 1991
7) Knigge , Adolf – Freiherr , Umgaundmit Menhen , Berlin , 1921
8) Messenger , Betty , The complete guide to etiquette , Londra , Evans Brothers , 1966
9) Serres , jean , Le protocole et les usages , Paris , 1961
10) Staffe ( baronne ) , Usages du monde , Paris , 1899
11) Folsh , Anita , Le vrais savoir-vivre verriers , Paris , 1962
12) Bernage Berthe , Le savoir-vivre et les usages du monde , Paris , 1931
13) Fortin , Jaques , Marcelle , Le savoir-vivre , d’aoujourd’hui , Montreal , 1964
14) Lamennais , Cartea poporului sau drepturi si datorii , Ed. Minerva , Buc. , 1909
15) *** , Arta de a vorbi in societate si in diferite ocazii, principii oratorice , Buc. , Ed. Alcalay , 1943
16) Munteanu Delia , Politetea si buna cuviinta , Ed. Ramida , Buc. , 1992
17) Armes Nicolae , ABC-ul comportarii civilizate , Ed. Cers , Buc. , 1990
18) Baldrige , Letitia , Codul Manierelor in Afaceri , Copy-Printa SRL , Buc. , 1993
19) Dragulanescu , Margareta , Totul despre job , Buc , 1994
Lasă un răspuns