„Complexul lui Portnoy” este prima carte în care îl ”întâlnesc” pe Philip Roth. Scriitorul american provenit dintr-o familie de evrei, născut în Newark, New Jersey în 1933, împrumută multe dintre detaliile autobiografice personajului central, Alexander Portnoy. Confesiunea psihoterapeutică a acestuia reprezintă povestea complexului lui Portnoy, un roman care a marcat literatura americană a anilor 1960. Probabil că această impresie persistă, dat fiind universul creat în jurul perversităților sexuale, actelor de exhibiționism, voyeuriam sau autoerotism, precum și a ironiei la adresa identității și preconcepțiilor evreiești și a atitudinii antisemite.
Alex Portnoy este un burlac evreu de 33 de ani, care are niște părinți care încearcă să-l domine, indiferent de realizările din planul profesional, o viață amoroasă tumultoasă și niște preferințe personale care nu corespund idealurilor părinților și educației riguroase, evreiești, pe care a primit-o. Disproporția și melodrama sunt pionii vieții lui: coincidențele din vise, simbolurile, situațiile caraghioase, banalitățile prevestitoare de nenorociri, accidentele și umilințele, bafta sau ghinionul de care alții au parte doar cu ochii închiși, lui i se întâmplă cu ochii deschiși.
Toate amintirile astea, care par să aibă legătură cu starea vremii și cu o anumită oră din zi, și care-ți vin în minte atât de covârșitor, încât pentru o clipă nu mă mai aflu în metrou, sau la birou, la lucru, sau la cină cu vreo fată frumoasă, ci înapoi în copilărie, alături de ei. Amintiri ce nu evocă practic nimic- și totuși, îmi par clipe de istorie la fel de cruciale pentru ființa mea ca și momentul zămislirii mele.
Vezi, după aprecierea Maimuței, era de datoria mea s-o ridic din abisurile frivolității și ale pierzaniei, ale perversității, nesăbuinței și voluptății în care zadarnic încerc de-o viață întreagă eu însumi să mă cufund cu succes- deci, eu sunt cel care trebuie s-o salveze de tentațiile cărora de-atâția ani mă zbat să le cedez eu însumi.
Conversația nu-i, așadar, numai un foc încrucișat în care împuști și ești, la rândul tău, împușcat. În care cauți scăparea din calea glonțului inamic și ochești cu gânduri ucigașe! Cuvintele nu-s doar bombe și gloanțe- nu, ele sunt mici cadouri ce conțin sensuri!
Povești frumoase sunt și mărturiile lui Roth din Postfața autorului la ediția aniversară despre Legea celor Douăzeci și Șase și cele 19 fraze care, luate împreună, nu aveau nici o noimă.
1 Pingback