„Pisica printre porumbei, genul ăsta de sentiment. Noi suntem porumbeii, noi toate, şi pisica e printre noi”.
Aşa poate fi redată atmosfera din Şcoala de fete Meadowbank, şcoală de prestigiu din Anglia, în momentul în care două crime şi o răpire clatină ordinea şi disciplina devenite rutină. Sunt mai multe fire narative care construiesc intriga, acţiunea celor 25 de capitole dezvoltându-se progresiv. Puţine semne lasă cititorul să anticipeze detalii şi semnificaţii, deşi, prea puţin din realitatea consemnată este ceea ce pare a fi.
Prinţul Ali Yusuf şi prietenul şi pilotul acestuia, Robert Rawlinson, îşi pierd viaţa în timpul zborului care ar fi trebui să-l scotă pe prinţ din Ramat. Sunt interese politice internaţionale şi individuale, se caută o moştenire foarte importantă, care se suspectează a fi ajuns la una din elevele vestitei instituţii Meadowbank. Renumele acesteia este pus la îndoială tocmai când domnişoara Bulstrode, directoarea şcolii, se gândeşte la pensionare, după o viaţă întreagă dedicată predării. Crimele din pavilionul de sport sparg plictiseala ce părea că devine un stil de viaţă al personalului didactic. Investigaţiile autorităţilor locale se desfăşoară fără prea mult succes. Totuşi, curiozitatea a omorât pisica şi este important să se găsească vinovatul.
Prietenia elevelor Jennifer Sutcliffe şi Julia Upjohn încurcă planurile răufăcătorilor, în special din cauza pasiunii lor pentru tenis. Cea din urmă este fetiţa care găseşte în ea resursele unei femei curajoase şi puternice, care să-i prezinte detectivului Hercule Poirot toate indiciile pe care le descoperă singură. Acesta descoperă, în sfârşit, pisica pintre porumbeii de la Meadowbank.
Lasă un răspuns