Aș putea să-mi tatuez versurile astea pe un picior. Sau de la cot în jos. Sau chiar pe frunte.
Pentru că nu le ascult, le trăiesc.
Pentru că nu le știu doar, le simt.
Pentru că mi-e dor. Si privesc noaptea cum se lasă. Și frigul. Și iar tăcerea.

Un comentariu la „Ține minte…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *