Faust și Mefisto, Silviu Purcărete, Ofelia Popii și Ilie Gheorghe. Sibiu, martie 2014. O dorință foarte veche, lipsită de concretizare, care a fost și de data asta aproape de o nouă amânare, la o urgență depărtare și câteva minute întârziere.
Într-un weekend de februarie pe sfârșite am găsit invitația la Ruxa, pe care nu o mai urmărisem de ceva vreme. Și atunci a fost să fie!

Și așa a fost! Planurile, biletele, așteptarea, drumul, nerăbdarea, vântul din timpul zilei și furtuna de după, hala industrială și pomul cu mărțișor, fiorii, iadul și toate senzațiile!
Și spectacolul în sine, o experiență care se trăiește mult mai intens decât se scrie. Și, cel mai probabil, necesită repetare.
Sursa:
   Și comparația, inevitabilă, între prezent și ce a fost, acuratețea amintirilor de anul trecut, unde eram pe vremea aia și ce drumuri băteam. Reperele sunt foarte clare, știu ce oameni mi-au fost alături, pe restul i-am iertat. Și atunci,  și acum.
   Și lecția despre cum vin lucrurile cele mai bune la momentul potrivit, pentru care trebuie să te pregătești uneori mai mult decât ar părea suficient.