Lari (interpretat de Mimi Brănescu) ajunge în apartamentul mamei, unde găsește o parte a rudelor venite pentru parastasul de 40 de zile al tatălui său. Este un spațiu mic, cu lucruri înghesuite, cu neamul împărțit prin bucătărie, sufragerie, dormitoare, chiar băi. E un moment, urmărit foarte natural, în care Lari rămâne pe hol, singur, ezitând unde să intre, pe care ușă să o deschidă. E întuneric și lumină, ezitare, căutare de repere, lipsă de apartenență. E o pendulare între microuniversurile aceluiași univers- familia, cu tot preaplinul și consumul sentimental.

https://www.youtube.com/watch?v=NLIrDfySU3U

Rămas singur cu soția, Lari își permite un răgaz de refulare, când demitizează imaginea perfectă a tatălui. Sunt confesiuni pe care le face Laurei, într-un moment în care se arată slăbiciuni și greșeli. Unghiul de filmare, textul și expresivitatea Cătălinei Moga te fac să simți blocajul dintre soți. Este secevența cu lacrimi și sinceritate, dar altceva m-a surprins mai tare. Aștepți mâna întinsă spre liniștirea partenerului, dar ea nu se ridică. O secvență statică, o secvență intensă.

„Sieranevada” intră de azi în cinematografele din țară. Despre premierea de la Arad am scris aici.