Plaja cu gânduri a apărut în decembrie 2011, dintr-un impuls de entuziasm. Într-o zi de marți, în care, în loc să-mi urmez programul obișnuit de facultate, cu stagii de chirurgie, am mers la Constanța cu vărul meu, proaspăt medic rezident, pentru a-și definitiva dosarul de angajare acolo. Multă birocrație, tatonări (ca-n dragoste) cu ștampile și adeverințe lipsă. Era o iarnă ușoară, fără morman de zăpadă. Bătea vântul tare pe faleză, așa cum simțeam și eu pe dinăuntru.  Dar oricum nu mai fusesem niciodată la mare iarna, așa că era o zi perfectă pentru premiere.

După atâtea secretare și redirecționări dintr-o clădire într-alta, am ajuns pe plaja din Constanța. Era pustie. Am țipat și am alergat în nisipul umed, într-o descătușare fantastică de moment, deși eu nu sunt cea mai spontană persoană.

O mare de gânduri pe o plajă. O plajă cu gânduri.

plaja

Revenită în București, surprinsă de beneficiile exteriorizărilor, m-am gândit că scrisul poate fi un exercițiu bun de sinceritate. Că sunt rațională, ca am un spirit ascuțit de absolventă de mate-info intensiv, că sunt prea timidă pentre expunere, că oricum nu aș avea cuvintele la mine tot timpul, cât să pot să-mi surprind stările. De aici, o primă detașare. Că aș putea să încerc. Uitasem de ceva timp dragostea pentru povești si atașamentul pentru cuvinte pe care le aveam dintotdeauna. Pesemne, am uitat și de mine. Mi-a rămas întipărit momentul de pe plajă, l-am cuprins într-un nume de blog și m-am apucat de jurnal online. Mai ales că am vrut să pun capăt unui capitol din viață în care prejudecățile celor din jur m-au constrâns în a face mai mult de un lucru, și anume, doar medicina.

Timpul a trecut, eu am scris când foarte subiectiv, când am lăsat loc de prea multe tăceri. Când des, despre toate nimicurile care alcătuiau în momentul respectiv universului meu, când prea puțin despre momente pe care aș fi vrut să le capturez în imagini la timpul prezent.

Plajacugânduri, în formatul actual a apărut din dragoste. Nu a mea pentru scris, nici pentru social media sau povești. Nici măcar pentru cuvinte sau statistici. A fost o surpriză, într-un moment de blocaj emoțional, când lipsa mea de entuziasm se revarsă în cascadă peste toate planurile vieții. Când lipsa de entuziasm este contagioasă și doboară la pământ alte fericiri, ca o măsură de protecție în a nu ne pierde. Fiecare pe sine și unul pe celălalt. .ro din plajacugânduri a apărut după ce o lupă îndreptată asupra nevoilor mele jonglează zilnic, de mai bine de un an de zile, cu atenție și îmbrățișări la fiecare pas, cu jocuri de copii fără griji, în încercarea de a face realitatea mai ușoară.

Plajacuganduri.ro a fost planul unui om care crede în mine mai mult decât o fac eu în ultimul timp, pe care îl văd cât de consumat este în încercarea de mă ajuta și pe care îl dezamăgesc de fiecare dată. El nu are cum să mă ajute.

Aștept (cu entuziasm, cred!) să treacă lipsa asta de entuziasm, așa cum aștept ca .ro să fie și despre dragostea mea.