Marcând trecerea timpului prin vizionări de filme, trebuie consemnate următoarele:
1. Câinele japonez (lungmetraj de Tudor Cristian Jurgiu, Cu Victor Rebenciuc și Șerban Pavlu)
Și dacă s-a vorbit de paralelismul cu Moromeții, trebuie precizat ca diferență că aici „timpul are răbdare”. Iar Victor Rebenciuc face o bună parte din scenariu un one man-show pe îndelete, inclus într-o construcție atipică, fără intrigi prezente, dar cu confruntări cu deznodământ la fel de lin.
2. Domnișoara Christina(scenariu și regia Alexandru Maftei):
Din narcisism și dintr-o vanitate nemăsurată a ego-ului, sursă de voluptate cinematrografică….Da’ de unde!
Filmul este o reproducere fidelă a nuvelei fantastice a lui Eliade, cu strigoi, blesteme, mister și iubiri imposibile, între lumi netangențiale.
Cu o distribuție frumoasă, cuTudor Aaron Istodor în rolul salvatorului Egor Pașchievici și micuța vrăjitoare Ioana Sandu în personajul Siminei, filmul mi s-a părut că este o prezență remarcabil de activă și vizibilă în comunitățile online, pe site și pe facebook. Totuși, îmi asum posibilitatea de a fi mai subiectivă din aceeași vanitate marcată anterior.
3. Carrie (regia Kimberly Peirce)
Nu sunt deloc o pasionată a genului, nici măcar o cunoscătoare a calității readaptării cinematografice după scrierea lui Stephen King, cert e că filmul mi-a fost mai mult o dramă decât horror. Paradoxul e că am râs mult. Iar ciudata Chloe Grace Moretz ar fi fost mai… inspirată? dacă ar fi rămas la statutul de Rachel, sora atotștiitoare despre relații a minunatului Joseph Gordon- Levitt, îndrăgostitul fără speranță din 500days of Summer. Gluma cu menstruația rămâne în picioare.
Nerecomandat absolut deloc, dar consemnat în memoria individuală a premierelor cinematografice.
Și revin cu Rush!
Hehe. Ja, men han förstår faktiskt. Ibland går vi ut å äter. Men då måste man ju välja restaurang. Å om han har nåt matförslag så duger det ofta inte för damen. Så om vi ska vara rättvisa så är nog en stor del av problemet jag själv, haha!