Plaja cu gânduri

Ant-man and the Wasp- esența lucrurilor mici

Am participat, la invitația Cinema City, la avanpremiera filmului „Ant-man and the Wasp”, ultimul film cu super eroi al Universului Marvel.

Scott Lang (Paul Rudd) își ispășește ultimele zile din arestul la domiciliu, după operaţiunea „Captain America”, aventurându-se în „misiuni” în labirinturi de carton alături de fiica sa. Totul este armonios și distractiv, până când o misiune reală se întrevede, când Hope van Dyne (Evangeline Lilly) şi Dr Hamk Pym (Michael Dougles) încearcă să-și reîntregească familia, după 30 de ani. Lucrurile nu mai sunt așa line, cu FBI-ul pe urma foștilor parteneri, cu  trădări între colaboratori și interdicții legale. Michelle Pfeiffer, Hannah John- Kamen, Judy Greer și David Dastmalchian sunt câteva nume din distribuție, alături de simpaticul Michael Pena (din filmul meu dintotdeauna preferat Crash).

Numai că, Omul furnică și Viespea este o aventură ușor diferită de ritmul alert și de luptele grandioase dintre binele și răul puternic conturate în alte serii. Filmul este despre familie, îmbrățișări, încredere și munca în echipă. În plus, răul nu este „atât de rău”: nu simbolizează urâtul, întunericul, meschinăria sau răzbunarea. Răul de față este reprezentat de durere și un furt concretizat în leac de boală. Fantoma Ava nu este decât un adult rănit, cu traume din copilărie, speriată de abandon, care acționează în consecință. Dar mai sunt și câțiva șarlatani, traficanți de arme, cu dorințe de îmbogățire cu orice scop- ca în viață. Ca spectator, poți să empatizezi ușor cu mai toate părțile implicate în conflict.

Ant-man and the Wasp este  o producție care stă singură în picioare, fără a obliga spectatorul să vadă toată seria Marvel. Trimiterile către episoade anterioare nu limitează înțelegerea acțiunii, care are la bază esența lucrurilor mici. La propriu şi la figurat. Ca revers al altor intrigi, aici totul se micșorează (dar nu numai!), furnicuţele devin un personaj în sine, avem un parc auto miniatural, mobil, cu variante pentru toate gusturile şi nevoile. Schimbările de dimensiuni şi proporţii dinamizează anumite momente, mai ales când totul este cu „cuantic” în față, cu efecte 3 D interesante și cu umor simpatic și carisma lui Paul Rudd.

Finalul este predictibil în măsura oricărui basm, dar lasă povestea să meargă mai departe, pentru că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti. Ca multe alte filme Marvel, și în  Ant-Man and the Wasp, fanii vor avea scene (scurte) after-credits. Vizionare plăcută!

Note to self: Ant-Man and the Wasp este, la proporții diferite, o metaforă frumoasă pentru politica zilelor noastre.

Adaugă comentariu