“M-am născut lângă Carpați, la poale de munte”, cum bine zice un cântec, într-un frumos oraș, Curtea de Argeș, într-o zi de iunie a anului 1986. Am fost un copil născut într-o familie de intelectuali, cu mama învățătoare și tatăl inginer, de la care am luat dragostea de carte, scrisul frumos și dorința de a învăța lucruri noi. Copilăria mi-am petrecut-o la bunici, la părinții mamei, în comuna Cepari din județ, explorând dealurile și pădurile din jurul casei, învățând să iubesc și să prețuiesc natura, animalele și frumosul.
La 7 ani, mergând la școala generală, m-am trezit în oras, cu reguli de viață diferite de cele cu care fusesm obișnuită la bunici. Am urmat ulterior profilul filologic al Colegiului Național “Vlaicu Vodă”, unde am absolvit în anul 2005, la clasa doamnei profesor Cătălina Stătescu. Alegerea facultății și a specializării au venit relativ greu. După ce am studiat oferta educațională de la București și Pitești, decizia final[ a indicat Universitatea “Constantin Brâncoveanu”, Pitești, specializarea “Comunicare Socială și Relații publice”. În toamna aceluiași an, 2005, am obținut permisul de conducere.
Viața de student s-a desfășurat între cursuri, seminarii și simpozioane în context universitar, voluntariat pentru asociația “Vatra”, din cadrul Casei de cultură a studentilor Pitești și participarea la diferite traininguri de dezvoltare personală, în urma cărora am obținut diploma de trainer/ formator. Am fost implicată în organizarea Festivalului Național Studențesc de modă- “Culorile Toamnei”, destinat tinerilor creatori de modă și studenților pasionați de modeling. Am redactat pentru ziarul studențesc “Dialog studențesc brâncovenesc” articole pe diverse teme.
În anul 2006 am aplicat pentru o bursă Erasmus, iar din ianuarie 2007 am devenit, pentru un
semestru, studentă în orașul Amiens din Franța, la Institutul Universitar Tehnic, specializarea “Comerț Internațional”. În cele 6 luni ale acestei experiențe interuniversitare, am cunoscut oameni interesanți, provenind din medii și țări diferite, alături de care am depășit examene dificile, am făcut drumeții cu rucsacul în spate sau am bifat obiective turistice mai mult sau mai puțin cunoscute, am gustat multiculturalitatea prin petreceri gălăgioase cu sunete de chitară și repertoriu național sau mese tradiționale.
În 2008, în martie, am fost recrutată ca Referent marketing, în cadrul companiei Alvvimar Comimpex. Aici am învățat mai multe despre organizarea de evenimente, despre campanile de publicitate, despre lucrul în echipă, fiind o etapă care a adus un plus de valoare profesională viitorului absolvent, aflat la începutul practicii. În august 2008 am absolvit facultatea, iar în octombrie am început Masterul cu specializarea “Managementul resurselor umane”, din cadrul aceleiași universități. Am absolvit în anul 2010. În 2009, când țara noastră a fost afectată de criza economică, Alvvimar a făcut restructurări, iar eu am rămas șomeră. Câteva luni am fost în căutarea unui loc de muncă, iar din toamna, timp de un an, am fost secretară pentru o firmă ce comercializa obiecte electrice. Anul 2010 a adus o reorientare profesională, prin schimbarea locului de muncă- Recomet Impex- o fimă cu capital străin. Totodată, în plan personal, mi-am schimbat starea civilă.
Anul 2013 a fost un an al încercărilor: am fost diagnosticată cu leucemie cu fenotip mixt. După internări la Spitalul Clinic Fundeni și 2 cure cu citostatice, am primit o nouă șansa la viață prin transplantul de celule stem de la sora mea, cu care am fost compatibilă. Pot spune că pe 9 iulie 2013 am primit o nouă viață. De atunci și până în prezent sunt în recuperare post-transplant.”
Așa își rezuma Andreea viața în luna aprilie a anului trecut, cu mult optimism și energie. Cu forța de a nu se plânge de dureri, cu credința de a nu pune întrebări retorice, cu decența de a duce pe picioare un diagnostic cu statistici morbide. Pe vremea aceea, fără să realizez, în ciuda tuturor lucrurilor, eram foarte fericită. Aveam lângă mine o soră care mi-a fost model.
În perioada în care Andreea a fost bolnavă, am sperat că totul se întâmplă cu un motiv. Că trebuie să învăț ceva. Și am făcut schimbări în viața mea. Aveam planuri multe de viitor și ne amuzam mereu pe seama posibilului transfer de personalitate.
Am pierdut reperele vieții așa cum o știam dintotdeauna. Sentimentul de apartenență și foarte multă dragoste. Am pierdut o bucată de mine și un omuleț plămădit ca mine. Acum e atâta singurătate, că doare mai mult decât aș mai putea spune în cuvinte. Am încercat o perioadă să mă exteriorizez, am scris în categoria Carpe diem de pe acest blog. Andreea e cu mine în fiecare moment. Altfel.
Andreea a pierdut lupta cu leucemia pe 9 august 2014.