Plaja cu gânduri

Singurătatea mi-este grea…

Pentru că:…sunt dezordonată și „amprentez” tot spațiul care mi se dă cu obiecte personale. Mai mult- de fapt, 2 în 1, nu strâng după mine- probabil calea cea mai ușoară întru îndreptare ar fi ca imediat ce am luat un lucru de la locul lui întru folosire, acesta să se reîntoarcă în locul inițial imediat…

Mai multe gânduri...

Relațiile, ca un dormitor

     Cristina făcea o frumoasă comparație între flori și iubiri.     Mie astăzi relațiile sentimentale mi se definesc palpabil ca un dormitor pe care, până să ți-l delimitezi personalizat la casa ta, cu perne și pufuri drăgăstoase, fără perturbări sonore sau vizuale, îl folosești multifuncțional: cameră de zi, de musafiri, de sport, de cine romantice și…

Mai multe gânduri...

(Lipsa de) Autocontrol!

     Mi-am dezactivat contul personal de Facebook, nicidecum pentru prima oară în ultima vreme, din simpla lipsă de discipina și rigurozitate. Din lipsă de autocontrol.     M-am surprins de mai multe ori în mijlocul a ceva important de făcut, cel mai adesea obligații cotidiene, pierzând timpul pe Facebook. Nici nu conștientizez exact când se taie firul, care…

Mai multe gânduri...

Atâtea motive, cât fulgii din ninsoare!

     Îmi place iarna pentru puful ei și pentru crezul că fiecare ninsoare e metafora șanselor pe care le primești. Să uiți, să ierți, să te recompui, să acoperi, să ascunzi firimiturile regretelor sub preșul strălucitor, departe de sensul peiorativ al concretului, în lumini magice. Să te lași orbit de reflexii și să închizi ochii atunci când nu vezi de vreme rea, dar să nu te oprești.     Îmi place…

Mai multe gânduri...

Ei bine, gatesc!

     Am inceput anul 2012 cu diverse rezolutii, unele mai palpabile ca altele. Gatitul ocupa loc fruntas, nu mai stiu daca si in enumerarile listate, dar cu siguranta in impulsurile interioare.      Debutul a fost ca o interventie chirurgicala asistata. Nu la 4, nici la 6 maini, o interventie solutionata asemenea nasterilor la domiciliu –…

Mai multe gânduri...

Elogiu lipsei de ticuri verbale

   Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă aprind uşor când mă “întreţin” cu ticurile verbale ale persoanelor (apropiate sau nu) cu care interacţionez. Am piloerecţii în serie, determinate de fiori de enervare şi acuze repetate de lipsă de originalitate. Fixitatea îmi zgârie timpanul şi deja o dau în probleme neurologice cu iritabilitatea asta…

Mai multe gânduri...
Pagini:12