
Boris Vian a ajuns târziu în lista mea de lecturi. Nici nu știu de ce, mai ales că despre „Spuma zilelor” am citit multe referințe. Și cu tot background-ul ăsta, tot nu mă așteptam ca autorul să fie așa. Așa spumos, cinic, amuzant și înțepător, așa simplu în alăturarea fantasticului cu realul, așa…