Cristina

Cam dintotdeauna am preferat muntele şi metafora ascensiunii, transpusă în viziuni personale. Până într-un început ceţos de decembrie, când m-am îndrăgostit de valuri înspumate, de stropi singuratici sparţi haotic la ţărm, de plaja goală, unde am văzut clar stigătul dorinţelor şi aşteptărilor şi dezamăgirilor personale, gâtuite până atunci de absenţe, de doruri, speranţe şi confuzii.
Nici acum nu ştiu ce vreau, dar încerc să-mi asum o plimbare nud, pe plaja mea cu gânduri!

Pătrățel- page and identity under construction.

saramon- saramon.ro/