Duminică după- amiaza am plecat într-o plimbare nedefinită în timp, destinație și kilometri din Cristian, la 11 km de Sibiu. În Orlat am făcut stânga spre Gura Râului si ne-am bucurat de asfaltul proaspăt turnat până la barajul omonim. Am continuat drept înainte, înspre complexul turistic Cheile Cibinului, lăsând Râul Mare în stânga. Vremea a ținut cu noi, am traversat scurte porțiuni în care ne-a plouat mai serios și altele uscate complet, trăgând în plămâni toate aromele pădurilor de conifere, cu rășină, pământ reavăn, mușchi, ciuperci sau flori .

Nu am avut un itinerar propriu-zis, scopul a fost să descoperim munții Cindrei dintr-o altă lumină. Am urmat drumul forestier, pe firul principal, încercând să nu ne abatem pe variante determinate de intervenții sezoniere de prelucrare a lemnului. La un moment dat, ne-au apărut niște borne care indicau „drum forestier Pisc Foltea”. Deja nu mai aveam semnal GPS de o porțiune bună de drum, dar am continuat cu entuziasm, fără să ne punem problema reperelor și a distanțelor.

Remarcabil a fost momentul când am ajuns la o barieră înaltă, vopsită colorat. Ca detaliu de orientare, imediat la dreapta, abrupt și stâncos, începe drumul forestier/ offroad înspre Jina. Bineînțeles că nu am avut această informație în momentul primei nostre treceri și aplicând principiul de a urma varianta principală, am făcut stânga. Ploua atunci și câțiva tineri ne-au îndrumat ca destinație spre Tăul Bistrei, sugerându-ne scurt câteva repere. Ceea ce au omis să ne precizeze (și noi să întrebăm!) a fost cum recunoaștem traseul, urmând să aflăm ulterior că drumul se prezintă în continuare nemarcat, fără semne obiective (în afară de multe troițe) si că se bifurcă în repetate curbe, fără posibilitatea de a identifica căile secundare. Am bâjbâit câțiva kilometri între „mergem înainte sau facem stânga?”, „stânga sau dreapta?” și pe măsură ce am mai întâlnit muncitori sezonieri, ne-am întors și ba am făcut stânga, ba am mers drept, încercând să epuizăm din necunoscute. Nu a funcționat metoda aceasta, eram tot mai confuzi privind destinația finală- Dobra? Crinț?

Norocul a venit tot prin oameni, de data acesta de la un domn mai în vârstă, care din relatări s-a plimbat anterior prin zonă și care a reușit să ne dea indicații mai clare. Ne-am întors împreună la barieră, de unde am aflat că începe „drumul mărginenilor”. Traseul urma să fie destul de drept, să urmeze zone deschise de pajiști, care să ne ofere priveliște splendidă și să treacă peste două vârfuri, fără să fie nevoie să coborâm din mașină- Guga Mică și Guga Mare– 1388 m. Le-am aflat ulterior detaliile geografice, întrucât sunt marcate prin alte troițe și cruci, nicidecum prin indicatori geografici.

Deznodământul a fost fericit, am ajuns înainte de înserat în Jina, după o experiență interesantă, prima de off-road complet. La întoarcerea spre Sibiu am urmat satele din mărginime. E interesant să condimentăm aventurile cu imprevizibil și mister, dar, în doze prea mari, experiența asupra căreia pierzi controlul devine problematică. Alte câteva concluzii  care merită menționate: plecatul de acasă fără să mâncăm este întotdeauna o idee proastă. De asemenea, rezervorul mașinii nu poate fi niciodată prea plin!