Sunt la biblioteca universitară, ca medic rezident. Activitatea noastră continuă, deși acest stagiu implică momentan cercetare științifică.

A fost un weekend fără muncă, după multe sâmbete lucrate sau cu planuri în deplasare. Am avut timp pentru mine, pentru noi, pentru casă. Ne-am trezit fără ceas, ceea ce putea echivala cu dormit până la prânz (oare?), dar destul de matinal pe fond de lătrat voios. Pată a descoperit prima barză venită la cuibul de peste drum și s-a agitat corespunzător, neștiind că local, berzele ar putea deveni simbol. Duminică am luat jumătatea dreaptă a satului la pas și în lesă- peste 10 km de plimbare și soare.

A fost multă lumină în casă, pe terasă, în minte. Când faci un pas înapoi și ieși din automatismul cotidian, apar revelații. Sau doar timp și loc pentru gândurile proprii, soluții pentru frustrări.

Nu mă bucur de „work from home”, dar s-a încetinit ritmul activității, iar pauzele astea vin la pachet cu timp de reflecție.  Cu răspunsuri, cu dorințe.

Și nu am scris decât 6 rânduri și gata, plec acasă, se adâncesc îngrijorările. Medicii rezidenți, indiferent de specializare, merg în izolare, ca personal auxiliar în caz de… ceva.

Weekendul care a urmat a fost cu 2 anotimpuri. Sâmbătă au fost activități gospodărești la soare, aproape în tricou. Seara târziu, apare ordonanța militară care suspendă tot felul de activități și restricționează circulația. Duminică mergem la bunica de la Alba să-i meșteșugărim schema de medicamente, înainte ne oprim la aprovizionare. Stăm la coadă la intrarea în magazin. Nu o îmbrățișăm pe bunica, dragostea nu e numai cu vorbe. Seara, când ajungem acasă, începe să ningă. Ninge și luni cam toată ziua, suntem împreună acasă, încep antrenamentul intensiv de gătit. Glumim că ne lipsește bradul. O săptămână mai târziu, concluzionăm că dulapurile din bucătărie au fost la înălțime în vremea pandemiei.

Am vizionat teatru online (de la Bulandra, Timișoara și cel mai mult de la „Radu Stanca”).

Vreau să-mi amintesc în timp cui i-am scris zilnic în perioada asta, cine m-a sunat să mă audă.

Și de acum încolo încep alte feluri de reflecții, dat fiind faptul că am bifat liste de „to do at home”. În plus, rămâne să ne dovedim capacitatea de schimbare: cu acces la atâtea resurse disponibile (teatru, cărți, podcasturi, cursuri, sport online) și cu timp de consumat fără fugă, câți dintre noi chiar ne schimbăm obiceiurile, structurarea interioară?

Mai scriu.