Plaja cu gânduri

2017 în 8 idei

1. Am început anul 2017 propunându-mi să scriu mai des aici. Departe de împlinire, cred că per total am scris cele mai puține articole din toți anii de Plajă. Unele momente nu s-au mai consemnat din detașare, altele din subiectivism exagerat, uneori din dezinteres. Am simțit adeseori că lucrurile nu pot merge în paralel, că variantele se exclud pe parcurs, că unele puncte nu se pot lega.

2. Am avut revederea de 10 ani de la terminarea liceului. A fost un moment bun pentru evaluări, mai puțin prin raportare la colegii de generație, cel mai mult prin raportare la trecutul individual. Concluziile au fost cu zâmbete, dar cu foarte multe întrebări.

3. În plus, am renegociat niște prietenii. Am câștigat, am pierdut, am acceptat.

4. Am finalizat o specializare. Am dat examene și am mai luat o diplomă, cu puțină înțelepciune, ultima. Profesional, lucrurile sunt în mișcare. Am terminat naveta Arad- Timișoara și aici ar merita inclusă o paranteză mare despre perseverență, punctualitate, asumare și (lipsa de) apartenență.

5. Nu am avut concediu. Am călătorit mai puțin, dar mai intens decât în alți ani: la Abrud și Roșia Montană, ski la Voineasa și Vârtop, Pecica, „poiana cu narcise” de lângă Ineu, Budapesta, Moldova Veche, Lacul Dracului, Ochiul Bei. Am făcut cicloturism în stațiunea Moneasa, ne-am plimbat cu barca pe lacul Cinciș. Am fost un weekend în Retezat, am făcut turism nupțial la Sibiu, Bistrița Năsăud și Cluj. Am vizitat târgurile de Crăciun de la Viena. În raport cu punctul 1, nu am detaliat aici despre prima mea experiența la Urgențe, în Arad, un moment surprinzător de agreabil, nici despre inelul de la Bucura, nici despre calitatea execrabilă a unor servicii arădene, ci am scris doar puțin despre cel mai grozav weekend, petrecut la Dunăre, dar

6. în majoritatea cazurilor am scris despre filme și teatru, ca urmare a parteneriatelor care stau în picioare cu Teatrul Național din Timișoara și cu Agenția RAN Events, care mă invită la filme. Am văzut mai puține spectacole de teatru, iar FITN rămâne festivalul meu preferat din Arad.

7. Sportul a ocupat puțin loc și timp în planuri: am început anul cu mers la cățărat, nu mi s-au lipit tălpile, am terminat anul cu yoga și trx. Nu am mai alergat deloc, nu am participat la nici o competiție, puține drumeții, puțin biciclit, puțin înot.

8. Am participat la cursul de scriere creativă susținut de Marin Mălaicu Hondrari, i-am întâlnit pe el și pe Dan Coman, am încercat să scriu răspuns la întrebarea „Cine este Ștefan?”. A fost frumos, chinuitor, provocator, emoționant, în ciuda faptului că, așa cum am mai scris deja, uneori punctele diferite nu sunt legate prin linii drepte.

2017 a fost un an blând, scurt, aglomerat. 2018, în schimb, vine cu decizii mari pe toate planurile, personal, profesional și geografic, cu disciplină și organizare la pătrat.

Adaugă comentariu