Plaja cu gânduri

Plimbare la Dunăre: Porțile de Fier- Orșova- Cazanele mici- Cazanele Mari- Moldova Veche

Weekendul trecut, probabil pentru prima oară de când locuiesc aici, mi-a părut rău când am plecat din Arad. Părea că vine furtuna, se răcorise foarte plăcut, iar noi tocmai porniserăm spre Dunăre, într-o călătorie pe care o imaginasem de multă vreme. Bineînțeles că regretele nu au ținut mult.

Traseul urmat a fost: Arad– Timișoara- Lugoj- Caransebeș-Mehadia- Pecinișca- Băile Herculane– Pecinișca- Orșova.

Prima oprire a fost la Băile Herculane, după 220 de km și 2h 43min. Nu aveam mult timp la dispoziție pentru a vizita stațiunea, a fost mai degrabă un răgaz pentru rememorarea unei vacanțe petrecute în familie, cu mama și Andreea, când eram noi mai mici, iar eu citeam „Romanul adolescentului miop” și viața era simplu de complicată și frumoasă. Am avut cazare atunci la Hotelul Afrodita, pe care l-am reperat acum din mers și am lăsat flash-back-urile acelei perioade să-mi aducă zâmbete și doruri.

Complexul de băi sulfuroase

 

Băile Herculane este cea mai veche stațiune din țară și una dintre cele mai vechi stațiuni din lume, fiind atestată documentar încă de acum 1860 de ani. Are o localizare minunată, cu Valea Cernei stăbătând orașul, cu vârfurile stâncoase ale munților din Carpații Meridionali străjuind peste. Sunt izvoare în multe puncte, unele cu proprietăți medicinale, altele oligominerale, calcice, slab acide, numai bune de răcorit.

Resursele antropice sunt reprezentate de monumente de artă și arhitectură: statuia lui Hercules din bronz, muzeul stațiunii, băile imperiale romane, băile imperiale austriece, cabinele în care au fost tratați împăratul Franz Iosif și împărăteasa Elisabeta, Basorelieful lui Hercules. Totuși, prima parte a stațiunii suportă o aglomerație nefericită de kitsch, în timp ce în partea veche a orașului multe dintre clădirile cu arhitectură grozavă se degradează vizibil. Bineînțeles, unele se renovează, pe lângă altele se construiește haotic, neuniform.

Interprinderea Balneară Herculane- Sala de mese nr 2

Parcul Național Domogled- Valea Cernei, întins pe teritoriul județelor Mehedinți, Gorj și Caraș- Severin, are numeroase trasee de alpinism, peșteri, puncte de belvedere și merită, probabil, câteva zile de luat poteci la picior.

Dunăre, venim!

De la Băile Herculane ne-am îndreptat spre Orșova, la o distanță de aproximativ 20 de km. Orșova este situată pe malul lacului de acumulare Porțile de Fier I, în zona de vărsare a Cernei în Dunare. Am urmărit indicatoarele spre Drobeta Turnu Severin și ne-am oprit la Porțile de Fier I, după alți 23 de km.

Aici am vizitat muzeul. Porţile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală din România şi cea mai mare de pe Dunăre și reprezintă prima colaborare transfrontalieră dintre România şi Serbia. Construcţia a început pe 7 septembrie 1964 şi s-a finalizat la 16 mai 1971.

„Cu sârbii împărțim doar apa, nu și energia!” a subliniat ghidul muzeului, în momentul în care am coborât în sala turbinelor. Apa se împarte prin trecerea prin turbine, fiecare folosind 800 de mc pe secundă debit de apă. Sala turbinelor din România este identică cu sala turbinelor din Serbia, centrala fiind construită simetric, în oglindă. Aflăm apoi mecanismul de funcționare al hidrocentralei, informații despre cele 6 turbine Kaplan de pe mijlocul sălii. Primele trei turbine au origine rusească, următoarele trei făcute la Reşiţa. Turbinele produc 15% din energia României. Peretele de forţă, situat în dreapta sălii, având o grosime de 30 de metri, are rolul de a opri apa care curge oblic din amonte, roteşte turbinele, dând naştere energiei electrice şi iese apoi în stânga, în aval.

Turul muzeului durează aproximativ jumătate de oră. Holul de la intrare este amenajat cu panouri informative, exponate de floră și faună specifice zonei, machete de vapoare, precum și informații privind șantierul în perioada construcției barajului de la Gura Văii. Lacul de acumulare format ulterior are o adâncime de 30 de metri și 270 de km întindere și a determinat inundarea și mutarea a zece localități de pe malul românesc și a șapte de pe cel sârbesc. Dintre toate acestea, probabil că soarta insulei Ada-Kaleh-“Insula Fortăreaţă” este cea mai cunoscută. Insula avea 1.7 km lungime şi 500 de metri lăţime.

Prețul biletului de intrare în muzeu este de 4 lei, cu reducere pentru studenți, pensionari și alte categorii defavorizate. Pentru fotografiere, taxa este de 10 lei. Și deși nu ai acces la toate „dedesubturile” inginerești și nu reușești să cuprinzi decât o mică parte din ce înseamnă hidrocentrala, câteva gânduri te vor răscoli la ieșire, în ideea în care parcă luăm lucrurile prea ușor, uitând sacrificiul sau neșansele istorice.

După ce am vizitat muzeul, am trecut Podul de la Porțile de fier spre Serbia, în ideea de a observa ecluzele de pe Dunăre. 1-o pentru România, pentru că în trecerile noastre peste pod am văzut cum în sasul din amonte se creștea nivelul apei, pentru trecerea unei barje. La graniță, ni s-au cerut buletinele și certificatul de înmatriculare al mașinii.

După ce ne-am întors din Serbia, ne-am îndreptat din nou spre Orșova, unde nu am oprit decât pentru câteva poze. 

Am pornit mai departe spre Dubova, cu Dunărea „pe mâna stângă”, până am ajuns în golful Mraconia. Din toată documentarea anterioară, aici a părut a fi locul cel mai potrivit pentru o plimbare cu barca în Cazanele Dunării. În dreptul Cazanelor mici, în 1990-1991 se alege noul loc pentru Mânăstirea Mraconia, bombardată în timpul celui de-al doilea război mondial.

În zona cazanelor, apa are 55-60 de metri adâncime, nu în linie dreaptă. Pe fundul apei există gropane, se formează vârtejuri, care la suprafață apar ca și cum apa fierbe. Ochiurile de apă liniștite provin de la vârtejurile de pe fundul apei. De asemenea, din avion, intrarea îngustă, urmată apoi deschiderea mare dintre munți, oferă imaginea unui cazan.

Plimbarea cu barca pe Dunăre a inclus oprirea la Chipul lui Decebal, căsuța cu balon (cu rol de semafor pentru vapoare pentru accesul în zona cazanelor, actual monument, nefolosit), peșterile Veterani și Ponicova. Prima se vizitează la pas și biletul costă 6 lei de persoană, cea de-a doua se poate vizita din barcă, în funcție de tipul ambarcațiunii cu care te plimbi.

Intrarea în Peștera Veterani

Peștera Veterani este situată pe stânca stângă a malului Dunării, săpată natural în Masivul Ciucaru Mare din Cazanele Mari. Este administrată de Parcul Natural Porțile de Fier, De-a lungul timpului a fost considerată prima peșteră cartografiată din Europa, cunoscută și locuită doar temporar. Dacii o considerau sanctuar pentru Zalmoxe, căruia îi aduceau ofrande prin sacrificii de animale, pe platoul de piatră unde razele soarelui pătrundea natural, luminând astfel altarul.

Mai târziu, la începutul secolului al XIV- lea, urmează perioadă „imperialistă”, Dunărea fiind granița dintre cele două imperii ale vremii.  Turcii ajunseseră pe malul celălalt al Dunării, urmărind să o traverseze. În zona noastră erau habsburgii, imperiu transformat ulterior în austro- ungar, care încercau să-i oprească pe turci în Defileul Dunării. Aceștia din urmă aveau mai multe puncte de apărare, printre care și grota Veterani. Îi consolidează poziția prin construirea unei fortăreațe militare, pe 3 niveluri. Ruinele zidului de apărare, construit special împotriva atacurilor turcilor, pot fi observate la intrare. Din punct de vedere geologic, în peșteră sunt trei avene, folosite anterior ca depozite alimentare, grație circulației naturale a curenților de aer. În timp, rocile de calcar au determinat colmatarea vechilor tuneluri și micșorarea în suprafață. Numele generalului Veteran care dă numele grotei, conducea aproximativ 200 de soldați. Peștera adăpostește colonii de lilieci. Pe stâncile din apropierea peșterei, la sfârșitul lunii aprilie, se văd lalele galbene.

Peștera Ponicova, următoarea oprire, reprezintă o oază de aer condiționat natural. Peștera are comunicare cu viaductul Ponicova, după localitatea Dubova. Traseul nu este amenajat din cauza unei colonii de lilieci, protejată de lege. Se intră pe traseu pe cont propriu. Depunerile de stalactite și stalagmite au format Sala tronurilor.

Peștera Ponicova

Plimbarea pe Dunăre a durat puțin peste o oră și a costat 25 de lei pentru o persoană. Zona golfului Mracovia este plină de oferte, cu prețuri și tururi apropiate.

 

Din Golful Mracoviei, destinația a fost Sasca Montană, trecând prin Moldova Veche. Orașul are o faleză drăguță, unde ne-am oprit pentru masa de seară și apus.

Am avut un weekend grozav, cu relaxare, cu vreme suportabilă și sincronizări perfecte. Este drept că am petrecut mult timp pe drumuri (și uitasem cum este traficul fără autostrăzi), dar și ziua următoare a meritat tot efortul, cu toate momentele ei. Și cu lecția despre cum o mică eroare te poate duce spre locuri fantastice! Urmează partea a doua a călătoriei, despre traseele din jurul Nerei.

Adaugă comentariu