Plaja cu gânduri

Cum se duce totul dracu’

Ultimul spectacol de teatru văzut în București, la teatrul În Culise, a fost ”Cum se duce totul dracu’”, un spectacol creat integral de actorii Ioana Chelmuș și Florin Frățilă, după textul „Crize” al lui Mihai Ignat.

Am întarziat La Scena. Puțin, dar cât să strice starea. În sfârșit, ne-am adunat. Povestea pe care am văzut-o pleacă de la motto-ul ”Love is like war, easy to begin, but very hard to stop”. Începutul este, clar, o comedie, este jovial și amuzant, presărat cu peripeții, ca toate începuturile sentimentale. Doi oameni formează un cuplu și viața le este suficientă, întreagă. Pe parcurs, cum se duce totul dracu… e greu de zis. E greu de identificat prima fisură, e greu de pansat apoi fractura deschisă, mai ales când luptele se poartă pentru chestiuni derizorii, când protagoniștii cuplului joacă în competiție, nu în echipă. Lucurile evoluează dramatic, sub privirea ta, și nu prea ai cum să protestezi.

Spectacolul este interactiv, reușește să țină spectatorii conectați. Câțiva dintre noi am participat la nuntă ca fiind ”invitați din partea miresei”. Dialogurile firești sunt completate de monologuri succesive, surprinse printr-un pretext inedit. Replicile sunt amuzante, situațiile sunt neforțate, fondul muzical completează atmosfera. Mi s-a părut foarte simpatic jocul actorilor și dinamismul spectacolului, însă am judecat scurțimea fustelor actriței. Da, înțeleg ideea de neconvențional, contemporan, actual, familial, dar cumva, să-ți tot arăți dedesubturile mi se pare calea ușoară. Iar dacă spectacolul este unul bun, în raport cu spectacolele clasice și nu numai, ar trebui să rămână în picioare și să se susțină din mijloace auxiliare- text, decor, regie, nu numai din tendința de a aluneca înspre frivolitate.

Am rămas după spectacol să dezbatem esențele vieții la pub-ul La Scena, unde atmosfera a fost foarte faină, mai ales în ora petrecută fără curent. Într-o interacțiune scurtă cu o doamnă care nu văzuse spectacolul de la mansardă, după ce i-am rezumat care a fost tema, replica ei a venit firesc : ”Da, dar în viața reală, noi suntem regizorii relațiilor pe care le avem”. Și a reușit să ne mai pună puțin pe gânduri.

Unul dintre prietenii prezenți a fost foarte amuzant când a zis, ținându-și în brațe logodnica:”De ce am mai dat bani pe spectacol, când eu am teatrul ăsta acasă, în fiecare zi?” A se remarca, deci, transpunerea fidelă a realității relațiilor pe scenă.

În sfârșit, nu am găsit un răspuns la întrebarea ”Cum se duce totul dracu?”, dar am găsit În Culise o oră de relaxare, detașare și prieteni.

Spectacolul a fost recomandat de Emil.

 

Adaugă comentariu