Plaja cu gânduri

Into thin air, de Jon Krakauer- altitudinea sau atitudinea?

În martie 1996, revista Outside îl trimite pe Jon Krakauer în Nepal, pentru a participa și documenta o ascensiune ghidată pe muntele Everest. Acesta devine client în expediția condusă de bine-cunoscutul Rob Hall din Noua Zeelandă, Pe 10 mai reușește să ajungă în vârful lumii, dar summitul costă vieți.  Dintre cei 5 coechipieri care ajung în vârf, 4-inclusiv- Hal, își pierd viața din cauza condițiilor imprevizibile. Până la reîntoarcerea în tabăra de bază, alți 9 alpiniști din 4 expediții muriseră, alte 3 vieți aveau să se piardă până la sfârșitul lunii. Expediția a costat 65.000 $.

Experiența luptei cu muntele pentru supraviețuire este cutremurătoare, la fel și moartea iminentă din proximitate, astfel că Into thin air este actul cathartic al jurnalistului de a așeza evenimentele cronologic, fără a se baza doar pe propria percepție. Cartea stă la baza filmului Everest (regia Baltasar Kormakur), realizat în 2015.

Ascensiunea finală a început pe 6 mai, la 4.30 am, iar 7 mai a fost zi de odihnă în echipa lui Rob Hall. Unul dintre membrii expediției adverse nu urcă la timp cu clienții din expediția lui Scott Fisher și apar probleme. Pe de altă parte, Makalu Gau și restul echipei din Taiwan hotărăsc să urce tot pe 10 mai, aglomerându-se pe traseu în aceeași zi cu Rob și Scott, deși inițial aleseseră alt interval. Apar primele probleme, deși nimic nu anticipă desfășurarea ulterioară. Concurența individuală, fascinația muntelui, smerenia sau motivația, subjugarea propriilor hotărâri în fața deciziilor ghizilor sunt câteva elemente surprinse de Jon Krauker într-o destăinuire care îi dă ghionturi sufletești cititorului, mai ales dacă este iubitor de munte. Așa cum este și cazul meu.

Pe lângă retrospectiva ascensiunii din 1996, Into thin air este prilej de detalii privind cel mai înalt vârf montan (8848m/ 29.028 picioare) și de dezbateri despre raportul omului în raport cu asaltul său asupra naturii, despre limitele aroganței acestuia, care actual cucerește mecanic ghețari, prin tehnologie de ultimă generație. Efectele presiunii atmosferice scăzute, aclimatizarea rapidă și, poate, insuficientă, folosirea sau nu a oxigenului suplimentar sunt aspecte care pot însuma o viziune extremă, dar pertinentă: „Dacă un client nu poate urca Everestul fără ajutorul unui ghid, atunci acest client nu ar trebui să fie pe Everest”, diametral opuse altei păreri ”Hey, experiența este supraapreciată. Nu contează altitudinea, ci atitudinea”.

În 1953, pe 29 mai, Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay ating pentru prima oară vârful. Prima ascensiune pe Everest fără oxigen suplimentar- „prin mijloace corecte”- are loc în 1978, un moment plin de controverse realizat de Reinhold Messner și Peter Habeler. Doi ani mai târziu, Messner a îndepărtat toate dubiile privind prima sa ascensiune și reatinge vârful, într-o nouă expediție solitară. Tibetalii, din nord, denumeau vârful Jornolurignia- „goddness, mother of  world”. Nepaleezi, din sud, îl numeau Sagarmatha- ”godess of the sky”.

Trei lucruri sunt menționate ca fiind în comun alpiniștilor: încredere în forțele proprii, hotărâre incredibilă și rezistență. Jon Krakuer înțelege că ascensiunea pe Everest este, în primul rând, despre suportarea durerii și supunerea la trudă, plictis și suferință.

ita

Pentru mine, Into thin air a fost o carte citită cu palpitații. Știam deznodământul tragic, dar nu și toate substraturile contextului. Pentru dorul și dragul meu de munți, lectura nu avea cum să fie altfel, mai ales că te obligă la analize personale. Inconștiență, risc, pasiune, integritate, forță interioară, celebritate, singurătate, echipă.

We tell ourselves stories in order to live…We look for the sermon in the suicide, for the social or morral lesson in the murder of five. We interpret what we see, select the most  workable of the multiple choices. We live entirely, especially  if we are writers, by the imposition of a narrative line upon disparate images, by the idea with which we have learned to freeze the shifting phantasmagoria which is our actual experience. Joan Didon

Adaugă comentariu