Plaja cu gânduri

Robin and the Backstabbers- Te rog să nu mai plângi

A trecut o săptămână de la concertul Robin and the Backstabbers în Arad și nu am scris nimic despre momentul ăsta, nu din lipsă de timp, ci mai degrabă din neînțelegere și necuprindere. Coborârea scărilor spre subsolul Nerv a fost totodată și o coborâre metaforică într-un trecut nu demult încheiat, dar foarte departe. O fereastră înspre altă viața. Pur și simplu, o mențiune a ceea ce va fi însemnat Aradul pentru mine în viitor.

Concertul a început, așa cum a fost anunțat, după ora 21. La ora 23, mai precis, ceea ce ne-a amuzat, pentru că eu și M nu știam exact cât o să rezistăm. Greeeu cu pierdutul nopților… Media de vârstă a petrecăreților a fost un pic mai mare decât în glumele noastre- depășea lejer 16 ani. Puține mese erau rezervate și am avut variante de unde să alegem un loc- am stat aproape față în față cu scena. Când, în sfârșitul, a început concertul, era destul de puțina lume adunată în jurul artiștilor. Noi am stat jos cea mai mare parte a timpului. În dreapta noastră, o mână de tineri- liceu și/ sau facultate a ocupat o masă: erau cupluri, prieteni/ colegi, oameni noi introduși grupului. Și dintre toți, un el și o ea împreună, bosumflați, certându-se mai tare decât muzica. Și melodiile curgeau, ei gesticulau neînțeleși; când ea, când el se enervau atât de tare, că plecau de lângă celălalt, ca și cum ar fi avut nevoie de spațiu să se liniștească. Și reveneau și iar se aprindeau. Aș fi vrut să merg la ea, să-i spun că seara asta nu o să mai aibă relevanță peste 2 ani, să-și șteargă lacrimile și să se bucure de R&tB. „Te rog să nu mai plângi”, i-a zis el la un moment dat. Dar nu a fost suficient- ea și-a luat haina și a plecat în timpul concertului, el nu a ieșit după ea.

Cei doi au fost protagoniștii unui videoclip (proiecție mentală) care ilustrează cel mai bine starea care m-a cuprins în timpul concertul Robin & the Backstabbers. Eram atât de în urmă cu melodiile lor noi, nu știam nici titluri, nici versuri, ritmuri nici atât, dar mi-a fost atât de dor de jocurile de cuvinte și toate juxtapunerile care îți intră în cap, ca de un iubit vechi, în fața căruia ai uitat răul petrecut.

„Dar din cuvinte curge sânge/ Nu poți să spăli ce s-a pătat”

Acum, raportat la trecut, nu a mai fost deloc fum. Nici de țigări, nici de haos personal. Acum nu erau nici lacrimi, nici certuri, doar muzică faină.

2 comentarii

Adaugă comentariu