Plaja cu gânduri

Inas Al-soqi: „Expoziția mea de la Arad va reprezenta a doua oară când am un show în România”

Inas Al- soqi este o artistă recunoscută international pentru colajele sale, născută în Brașov, dar care în prezent creează în Brooklyn, New York. Ea folosește, de asemenea, desenul, gravura masivă și pictura în ulei pentru a crea artă plastică, în care regăsim mereu antagonismul între sancționat și nesancționat, evident și secret, simplu și complicat. Contactul cu tradiția folclorică și diversitatea culturală, experiența de viață, estetica frumosului se regăsesc în armonie perfectă în lucrările artistei.

Inas expune în Arad între 15 aprilie- 8 mai.

Adrian Sandu, muzeograf, curator pe artă contemporană la Muzeul de Artă din Arad (Piața George Enescu, nr 1), a cunoscut-o pe Inas la un simpozion de artă organizat la Gărâna, în urmă cu câțiva ani. S-au reîntâlnit ulterior într-o nouă provocare artistică în Marrakech, Maroc, acesta fiind momentul adresării unei invitații de a face o expoziție de colaje la Arad.

runningtime s

Conceptul expoziției „POVEȘTI”, autoare Inas Al-soqi, este trasat în linii mari prin prisma artist statmentul- ui său. Colajul are o tehnică extrem de interesantă și, mai mult, aceasta se potriveste de minune în contextul actual cu aniversarea DADA din acest an, care reflectă perfect ideea de cut and paste. La intrebarea care ar fi motivul pentru care un vizitator ar putea fi interesat de eveniment, cred că cel mai bun răspuns va veni din partea artistei și nu neapărat unul textual, ci mai degrabă o demonstrație de artă vizuală de bună calitate”, precizează Adrian Sandu.

În încercarea de a împrieteni comunitatea arădeană cu numele și lucrările ei, i-am adresat câteva întrebări artistei Inas Al-soqi.

Ești născută în Brașov, dar numele tău nu are origine românească. Locuiești în America și ți-ai expus lucrările în galerii din 3 continente. Care este istoria personală a geografiei atât de bogate?

Mama este româncă, tatăl este arab. Ne-am mutat în Dallas, Texas, în 2001, după care am terminat liceul în Charlotte, North Carolina. La 18 ani am ajuns în Boston, unde am urmat școala de arte Tufts University și de 4 ani locuiesc în New York, unde am venit întâi pentru masterat. Acum fac parte din această lume nebună.

 

Ce-ți doreai în copilărie să te faci când „vei fi mare”? 

Doctor chirurg.

 

Cum ai descoperit arta? Cum ai devenit curator?

Influențele artistice au existat din anii copilăriei petrecute în România și Kuwait, ambele țări având culturi tradiționale bogate, în care arta plastică modernă a penetrat greoi, impunând noi tendințe în fața artei populare cu tradiții seculare. Mereu am fost atrasă de artă, din prima zi de școală în Kuwait. Curator am devenit când eram în școală în Boston. Făceam expoziții cu arta colegilor mei la biblioteca școlii.

 

Cum arată o zi din viața ta?

Fiecare zi este total diferită. Depinde dacă sunt ocupată cu expoziții sau lucrez la galerie sau mă pregătesc de călătorie undeva. Nu am o rutină.

 

Care sunt artiștii pe care îi admiri?

Otto Dix și Max Ernst m-au influențat foarte mult prin poveștiile pe care le compun cu arta lor.

 

Cum se raportează interesul pentru artă în New York față de România?

În România sunt anumite reguli care nu există în New York sau în Europa. Pare să fie un stil vechi, dar foarte interesant. Expoziția mea de la Arad va reprezenta a doua oară când am un show în România.

 

Folosești lucrările ca un jurnal al experiențelor tale. Ce te inspiră, în cât timp se concretizează o idee, cum se nasc expozițiile?

Sunt inspirată de tot ce am în jur. Ce-l mai bine lucrez când sunt într-o tabară de creație, pentru că mă pot concentra. Unele idei le pot termina într-o zi, altele îmi iau ani.

Inas Al-soqi, stormy city, hand cut collage, 13 x 5.5 in

 

În perioada 15 aprilie- 8 mai vei expune la Muzeul Arad. Care sunt poveștile pe care le vei transmite celor care vor să-ți întâlnească arta?

Sunt multe lucrari, fiecare spune altceva. Prefer să păstrez misterul.

Prin colajele mele încerc să creez o conversație folosind imagini care există deja, încerc să elevez banalul, efemera în domeniul artei fine, jucându-mă cu simțurile și așteptările privitorului. Încerc să evoc sentiment satiric legat de bani, război și sensibilitate prin juxtapuneri vibrante. Folosesc multe simboluri din cele trei continente (Europa, Asia, America) pentru a crea un dialog cu imagini despre militarismul colonial, sexualitatea feminină, violența împotriva femeilor într-o societate patriarhală, până la complexitatea relațiilor într-o lume din ce în ce mai de-personalizată.

 

Ce planuri ai pentru viitor? Care este cea mai mare dorință în plan profesional? 

Sunt multe țări și muzee de văzut, vreu să văd totul.

***

Detaliile evenimentului de pe Facebook sunt disponibile aici.

2 comentarii

  • Răspunde cristina |

    Îți arăt poza, dar importantă e munca artistului, nu artistul în sine. ( îmi place tare citatul ăsta: „A te interesa de viața scriitorului pentru că-ți place cartea lui e ca și cum te-ai interesa de viața raței fiindcă îti place foie gras-ul.” Margaret Atwood).

    Partea cu interviurile este și dorința mea.

Adaugă comentariu