Plaja cu gânduri

4 momente la Bâlea Lac

În weekendul trecut am urcat la Bâlea Lac cu telecabina de la Bâlea Cascadă, Transfăgărășanul fiind închis în această perioadă (01.11- 01.07). Speram la zăpadă, mai ales că în zilele de dinainte am mers în Brașov și Poiana ne-a așteptat… goală.

O urcare cu telecabina costă 30 de lei, tot atât și coborârea. Noi am fost grup mare, am urcat în 3 reprize, intercalați cu alți turiști. Am avut cazare la Bâlea Lac II (cu muuultă căldură, uscător de păr! și mic dejun inclus în preț).

Căldarea glaciară a Lacului Bâlea este un important „nod” al traseelor turistice marcate din întregul masiv, trasee de contur sau trasee cu obiective fixe. Soare și nori, când căldură, când înfrigurare, zăpadă pe versanți, cu urme de mici avalanșe, hotelul de gheață atât de aproape de noi și lacul înghețat sub. Banane și bărcuțe pe gheață, turiști, oameni pasionați, curioși sau curajoși. Băieții din grup au venit cu echipamentele, schi-uri și snoboard-uri și am urcat împreună pe prima șa din traseul spre lacul Călțun. Când am ajuns în vârf (cu greu pe alocuri, din cauza unor porțiuni înghețate), ne-am trezit într-o maare de nori, care a blocat toată panorama. Coborârea a fost, până la urmă, ca pe derdeluș- moment de memorat pentru viitoarele ture pe acest traseu.

soare

Un al doilea moment a fost spre seară, la întoarcerea din județul Argeș înapoi în Sibiu, după plimbare prin tunelul care separă Muntenia de Transilvania. Ceața era mai subțire în județul vecin, dar când am ieșit din tunel, înapoi spre cabană, era o ceață densă, totală, iar noi rămăsesem doar doi. Nu era ca și cum aveam unde să ne rătăcim de la tunel până la cazare, dar la un moment dat, nu am mai fost siguri de direcție și, încercând să reperăm cabana Paltinul, rotindu-ne și învârtindu-ne, ne-am pierdut de tot orientarea. Amuzant. Ceață. Eternitate. Infinit.balea

Înapoi la cabană, date mobile nelimitate și, din vârf de munte, de la 2034 metri altitudine, am urmărit concertul aniversar de 20 de ani de Vița de Vie. A fost o senzație plină de paradoxuri.

Și ultimul moment-  duminică, parcarea de la Bâlea Cascadă, unde am lăsat mașinile și întâlnirea cu A.G. Salut!

Până la urmă, trăim pentru weekenduri și pentru momente.

Adaugă comentariu