Plaja cu gânduri

Pe vârful Moldoveanu, prin Valea Rea

Vara asta am fost la înălţime, pentru prima dată pe cel mai înalt vârf din Carpații românești. Planul s-a concretizat neașteptat, în lipsa altor alternative, iar experiența, mult mai frumoasă și intensă decât o conturează pozele, a fost aproape în întregime lipsită de evenimente neplăcute.

Geografic, am ajuns în punctul 0 al traseului venind dinspre Câmpulung spre Curtea de Argeș, făcând în Domnești dreapta și continuând prin sate, de la Sboghițești înspre Slatina. Cea mai simplă directivă este „Țineți malul apei”, așa cum ne-a îndrumat o doamnă de la un magazin cu materiale de construcții, unde apa e Râul Doamnei. Drumul continuă pe lângă lacul de acumulare Văsălatu, până în Valea Rea.

moldo

Drumul forestier e plin de gropi și denivelări, dar practicabil, iar parcurgea sa lentă oferă prilej de admirat micile cascade laterale. Peisajul este pe alocuri trist, marcat de urmele utilajelor care „prelucrează” lemnul.   
cascada

defr 2

40 de km mai departe și 2 ore mai târziu, acolo unde se termină drumul forestier, este începutul celui mai scurt traseu spre vârful Moldoveanu. Multe detalii despre traseu are și Divaînbocanci.

Noi am ajuns în Valea Rea vineri seara, spre surprinderea noastră încă pe lumină. Am găsit 4 mașini „în parcare”, 2 focuri de tabără și doar un cort. Am fost destul de incoerenți în organizare: am mâncat de seară, am întins cortul, ne-am minunat de lună, de stele și de noi și ne-am lăsat adormiți de poveștile râului care ne-au urlat în cap. A mai sosit o mașină în jurul orei 22:30, când ora de stingere trecuse de ceva timp.

burnei

Dimineața, lucrurile au fost și mai agitate. Tot soseau mașini, unele grupuri mai gălăgioase decât altele, spațiul de parcare se tot strâmtora și astfel ne-am trezit înainte de ora propusă. Am intrat pe traseu puțin după 8, cu sentimentul că suntem cei mai leneși. Bineînțeles că în scurt timp am început să depășim grupurile care au pornit înaintea noastră, iar unul dintre aspectele foarte neplăcute ale accesibilității traseului a fost tocmai aglomerația și lipsa de intimitate, lipsa de liniște și de timp de luat natura în suflet. Efectiv, nu am avut spațiu de introspecții interioare, de șlefuit doruri și dureri și dezbătut eterninatea. Sentimenul de libertate pe care îl tot căutăm, frânt în sute de cioburi, să ajungă la toată lumea.

Prima porțiune a urcării, pietroasă, dar nepericuloasă, este înlocuită în Căldarea Văii Rele de o zonă mlăștinoasă, care te pune față în față cu destinația ta finală- masivele Viștea Mare și Moldoveanu. Din căldare, în stânga ai creasta care vine de pe traseul cu lacul Galbena și vârful Malița, iar în dreapta vezi creasta Văii Rele, iar după ce mai mergi, vezi refugiul alpin.

ml

vv

vv2

Din Portița Viștei, ca o vamă între lumi, în stânga începe urcarea printre stânci spre Viștea Mare. De abia aici întâlnim prima porțiune provocatoare a traseului. Priveliștea este superbă, în dreapta Valea Viștei și orașul Victoria, în stânga, lacul glaciar Iezerul Triunghiular în căldarea Văii Rele și numeroase pâraie. Din Viștea Mare (al treilea vârf ca altitudine românească- 2527 m) până la înălțătorul Moldoveanu ( 2544 m) mai sunt 15 minute de traseu, urmând o potecuță care se subțiază semnificativ, noi urcușuri stâncoase și o scurtă porțiune abruptă unde te poți folosi de lanțuri. O zi aglomerată poate face parcurgerea acestei porțiuni mult mai tensionată.

sttras

 

 

moldov

 

Pe vârf, aglomerație mare. Coadă la poze, coadă la prins loc pe „picnic”. Și decizia de a nu ne întoarce tot pe Valea Rea, ci de a alege traseul pe lângă lacul Galbena, „să vedem și altceva”- ne-am gândit noi, deși știam că traseul nu este foarte bine marcat.

Coborârea din Moldoveanu oferă panoramă asupra căldării Văii Rele și ne-am fi putut încadra foarte bine într-un program, dacă nu ar fi intervenit niște dureri de cap sâcâitoare, care ne-au încetinit foarte mult ritmul.

pan

În ciuda „densității populaționale” de pe Moldoveanu, prea puțini drumeți au ales această variantă de coborâre și în sfârșit „am fost singuri prin văi și pe creste”. Parcurgând Curmătura Moldoveanului, am făcut stânga, urmărind crucea albastră, foarte greu vizibilă, spre lacul Galbena. Coborârea este lină, anostă, lipsită de provocări, dar plină de soare. Traseul coboară înspre un al doilea lac și ocolește mult prin dreapta, spre Curmătura Pojarnei. După o porțiune de jnepeniș, destul de abruptă, se intră în pădure, coborând o diferență semnificativă de nivel pe o distanță relativ scurtă până la sosirea în parcarea de lângă stână.

Am avut foarte mult noroc cu un munțoman care ne-a dat un nurofen, un altul cu o hartă și cu experiență anterioară și cu un cuplu pe care l-am întâlnit fix când era încurcătura mai mare, plus echipament genetic la genunchi și glezne bun 😀

l. gal

Traseul pe Moldoveanu prin Valea Rea este o experiență frumoasă , care se trăiește mai intens decât se povestește, mai ales ca bifează 2 din cele mai înalte vârfuri din Carpații noștri. În plus, este alternativa ușoară de a fi la înălțime, comparativ cu traseul dinspre cabana Podragu.

Adaugă comentariu