Plaja cu gânduri

Blues pentru o pisică neagră, Boris Vian

     Boris Vian a ajuns târziu în lista mea de lecturi. Nici nu știu de ce, mai ales că despre „Spuma zilelor” am citit multe referințe. Și cu tot background-ul ăsta, tot nu mă așteptam ca autorul să fie așa. Așa spumos, cinic, amuzant și înțepător, așa simplu în alăturarea fantasticului cu realul, așa absurd în lipirea cotidianului în microuniversuri.
     „Blues pentru o pisică neagră” cuprinde 11 nuvele: Furnicile, Elevi silitori, Călătoria la Khonostrov, Racul, Instalatorul, Șoseaua pustie, Peștii morți, Blues pentru o pisică neagră, Ceața, Gâsca albastră și Figurantul. Poveștile alternează între narațiuni la persoana întâi și a treia, cu o tematică variată: război, dragoste, răzvrătire, pescari de timbre, pisici alcoolice și câini șoferi. Sunt povești pe alocuri morbide sau lipsite de sens, dar sarcastice și captivante:

 

Doi sunt amuzanți. Se pare că tot drumul au făcut exerciții de judo, și-au dat unul altuia castane, tăvălindu-se pe sub scaune. Au sărit în același timp și s-au făcut că își taie unul altuia cu cuțitul corzile parașutelor. Din nefericire, vântul i-a despărțit și au fost obligați să continue cu focuri de pușcă. Rar vezi tragători așa buni. Acum tocmai îi îngropăm pentru că au căzut de la prea mare înălțime„. (Furnicile)

Atunci, Peter Gna puse motanul în canadiană și ieșiră în noapte. Aerul era rece, iar stelele răsareau câte una. Marșul funebru al lui Chopin, cântat de clopotele bisericilor, dădea de veste că era ora unu noaptea.(…)Luă cu precauție motanul rigid, iar sora lui îl mângâie fără să spună nimic. Apoi, încetișor, cu regret, motanul dispăru în gaură. Făcu bâldâbâc și, cu un surâs de satisfacție, gura de canal se închise la loc.”

    (Blues pentru o pisică neagră)

Era Jacqline și picioarele ei lungi și bustul ei rotund, subliniat de centura de piele albă, și brațele ei goale, doar cu două mici mâneci balon gata să își ia zborul, cu inima lui Oliver spânzurată dedesubt, cu un fragment de aortă destul de lung pentru a face o fundă”.
        (Gasca albastra)

     Inginer prin formație, Boris Vian s-a remarcat printr-o extraordinară imaginație și ușurință de scris. A avut profesii și hobby-uri variate: traducător, saxofonist, scriitor de romane, recuperator de mașini vechi, cântăreț de cabaret sau actor de film, veritabile surse de transpus în ficțiune.

Adaugă comentariu