Plaja cu gânduri

Cei doi domni din Bruxelles- Eric-Emmanuel Schmitt

     „Un volum de nuvele este o haita de salbaticiuni urmarita pe teren, Povestile sunt diferite, dar au multe in comun” afirma Schmitt in jurnalul de scriitura ce insoteste cele 5 povesti publicate.
     Prima dintre ele da chiar titlul cartii: „Cei doi domni din Bruxelles” isi unesc vietile in secret, profitand de momentul festiv al unei ceremonii oficiale. Sunt prezentate in paralel diferentele dintre un cuplu homosexual si unul heterosexual, marcand bucurii si suferinte uneori la antipozi.
     „Este o incercare pentru tine. Nu pentru mine. Eu nu ma straduiesc sa ma ocup de tine, nu sacrific nimic, eu te iubesc” ii marturiseste Jean lui Laurent cand acesta din urma se imbolnaveste si-si recunoaste ingrijorarea fata de angajamentul partenerului sau.


     Din cea de-a doua nuvela, „Cainele” am retinut o secventa, pe cat de fluida, pe atat de realista: „Cand Samuel Heymann s-a aplecat asupra mea ca sa vada ce ma doare, am avut impresia ca se adresa chestiunii medicale mai degraba decat mie, ca ma dizolvam in cazul pe care il reprezentam, ca se ocupa de problema mea de sanatatemai mult dintr-o necesitate morala decat din simpatie„.

     Urmeaza „Triunghi amoros” si „O inima sub cenusa„.
     Preferata mea este ultima poveste a cartii. Se intituleaza „Copilul-fantoma” si este un exemplu despre cum vietile virtuale insotesc temeiul lumii reale, despre cum nu putem scapa de demonii regretelor si intrebarilor care ne rod prezentul „Cum ar fi fost daca…?”. Fericirea nu inseamna sa te feresti de suferinta, ci sa o integrezi in existenta ta.

     230 de pagini, editura Humanitas Fiction

Adaugă comentariu