Plaja cu gânduri

Viața, ca o candelă

Candelele din comerț au tot felul de mărimi și forme și culori. Ceruri de calitate și consistență variată. Întocmai aluatului din care suntem făcuți noi, oamenii. Diverse tipologii, grămezi de vise și temeri, lupte individuale sau comune și bucurii mici sau sclipiri mari.

Candelele sunt aprinse întotdeauna de o mână, niciodată de la sine putere. Întocmai genezei noastre.

Ard mocnit sau cu flacară puternică. Încălzesc priviri și mâini întinse spre ele. Luminează drumuri, poate chiar suflete. Și noi facem asta uneori.

Candele ard un timp. Le aprinzi, te întorci cu spatele și-ți vezi de ale tale și, întorcându-te mai târziu, le găsești stinse. Așa cum se sting și oamenii.

Un comentariu

  • Răspunde EoL |

    frumos ar fi sa NU avem posibilitatea sa ne stingem. Ideal ar FI sa avem mereu pe cineva sa ne reaprinda suflarea,…sa reapara valvataia…..sa ne reinventam mereu…frumos ar fi……

Adaugă comentariu