Plaja cu gânduri

Dor de mare, mare dor

Mai multe imagini, cât o mie de cuvinte și alte sute de mii de doruri și amintiri cu soare.
Stațiunea Eforie Sud, la început de mai, capricioasă ca o prințesă îndrăgostită. Nu degeaba numele i-a fost cândva Carmen Sylva, înainte de Movila- Techirghiol .

Plajă îngustă, faleză înaltă, supusă în permanență eroziunii.
 Câteva golfulețe între „pontoane” de stabilopozi, Lacul Teghirghiol aproape. Câteva detalii care transformă stațiunea într-una liniștită, aproape părăsită, dar intimă. Cel puțin, așa am simțit-o eu.

Nu mi se întamplă des să mi se facă dor, dar acum e unul din acele momente. Poate și din cauza planurilor viitoare. De fapt, datorită lor.

Adaugă comentariu