Plaja cu gânduri

Cum mai stau cu fericirea? #100happydays

     E drept ca nu m-am tinut de treaba asta prin care am incercat sa cumulez 100 de zile fericite. Sau macar 100 de bucurii consecutive, chiar din zile nu tocmai asa. Nimic nou, consecventa nu e punctul meu forte! 🙂
     Nu a fost , cu siguranta, lipsa timpului, dar, in mare parte, a fost lipsa conexiunilor. Putin impusa de „coma” telefonului care zace in service, putin voita prin constientizarea excesului de TIM nenecesar.
     Cumva, e cum zice baiatul asta:

     Fericirea e intr-o agenda din care curg ore si in ITP-uri periodice, cu rezultate in valori normale. E in zambetele dintre provocari. Si in planurile care se implinesc sau nu.
     Fericirea mea e un numar- 802. E o insulita. E caldura in atingere si blandete in voce. Si mai ales in suflet.
     Fericirea e in toate pozele recente care nu-si mai cauta aprobarea sociala pe facebook si in fisierele cu parole. Fericirea e intr-un golf la marea noastra si printre niste meduze dincolo de vama. Pe culoar si pe poteci si in uleiul care unge lanturi de biciclete si iar suflete.
     Fericirea e intre randuri si intre scene.

     Fericirea e discreta, intocmai unui contur uman care paseste pe varfuri, atingand delicat, cu buricul catorva degete, un perete de flori de pe care s-ar scutura parfumul, daca ar sopti mai tare, daca s-ar grabi undeva sau daca s-ar opri din admirat. Si tocmai de asta fericirea e tacuta si intima, de nespoit pereti. Ca toate fericirile mici se cumuleaza uneia, celei mai importante!

2 comentarii

Adaugă comentariu