Plaja cu gânduri

Singurătatea mi-este grea…

Pentru că:
…sunt dezordonată și „amprentez” tot spațiul care mi se dă cu obiecte personale. Mai mult- de fapt, 2 în 1, nu strâng după mine- probabil calea cea mai ușoară întru îndreptare ar fi ca imediat ce am luat un lucru de la locul lui întru folosire, acesta să se reîntoarcă în locul inițial imediat (cu litere mari, bolduit și trei semne de exclamație) după încetarea operațiunii, nicidecum lăsat să prindă rădăcini prin alte colțuri nefamiliare, până într-un alt moment, discutabil ca reper de timp.

…sunt aiurită și împrăștiată, cu probleme de memorie în curs de dezvoltare și deși îmi place să cred că am o perspectivă personală de ansamblu în dezordinea-mi caracteristică, reușesc să mă surprind singură tot mai des.

Sursa

…sunt răsfățată și nu mă suprasolicit decât în momente cheie, de cuțit în os, altfel punctul anterior rămâne valabil, deși ar fi ușor de anulat în entuziasm convulsivant.

…sunt visătoare și m-apasă niște utopii, mai tare decât tot raftul de cărți de specialitate. Și o autosuficiență pe care mi-e greu să o explic întru empatizare aproapelui meu necapricornian.

…sunt egoistă și nu am încă generozitatea de a-mi împărți „calitățile” mai sus enumerate.

*Acest text este scris (d)in vacanță și trebuie tratat ca atare.

Adaugă comentariu