Plaja cu gânduri

Poziția mea, poziția copilului

     Proaspăt ieșit în cinematografe, „Poziția copilului”, în regia lui Călin Peter Netzer, a avut un număr record de spectatori în toată țara, în primul weekend de lansare: 19.729. Și eu în rândurile statisticilor, bucurându-mă de pelicula recent premiată cu Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin.
   


     Nu am avut nicio contribuție în susținerea filmului, dar am trăit emoția premiului ca și cum era și munca mea la mijloc pentru că a atârnat numele României pe harta recunoașterii europene. Și a fost un ecuson al artelor frumoase care ne scot dintr-o mocirla cu iz politic.

     
     Loc și cuvinte de recenzii nu am, doar câteva dileme:
     Nu cumva am devenit o masă prea absorbantă, lipsită de neutralitate? Oare filmul s-ar fi bucurat de aceeași susținere națională în lipsa validării primite la Berlin? Sau nepremierea lui ar fi fost biletul câștigător spre ignoranța autohtonă, spre pietre aruncate și răutăți gratuite?
    Nu-i așa că în film se fumează prea mult? Că există niște timpi morți și că acțiunea se derulează un pic cam prea leneș? Dar dacă e cineva care a aruncat un ochi pe trailer și mai mulți pe filmul propriu-zis, veți fi observat că la montajul final au dispărut niște episoade care se regăsesc în rezumat, dar nu și în povestea propriu-zisă, ceea ce îmi dă răspunsul întrebării de mai sus.
     Și mi-ar mai plăcea să știu despre tehnicile de filmat, despre secventialitatea cadrelor și alte dedesubturi tehnice, dar asta este o altă poveste.

4 comentarii

  • Răspunde Raluca |

    Si eu am vazut Pozitia copilului in weekend. Un film bun, dar care parca nu m-a atras in mod exceptional.
    Cred ca fara reclama si fara Ursul de aur nu ar fi umplut salile de cinematograf, asta pentru ca la filmele romanesti inca nu se prea merge.
    Ma vazut Pozitia copilului la institutul francez intr-o sala plina ochi iar filmul Rocker la Studio cu alti maxim 10 spectatori. Si e un film bun Rocker.. chiar foarte bun.

  • Răspunde Fata de pe plaja cu ganduri |

    Se aude neslefuit, cumva brutal, da. Dar pe mine ma intriga mai mult tehnica de filmare „miscata” si oscilez intre a crede ca e o metoda standard, una personalizata sau un mare minus al echipei. Sunt ignoranta, stiu, dar as vrea sa indrept situatia.

Adaugă comentariu