Plaja cu gânduri

Cum se educă fetele în Boemia



     „Cum se educă fetele în Boemia” de Michal Viewegh este o relatare la persoana întâi a unui profesor de școală generală, care își oferă serviciile pedagogico- psihologice pentru un curs de creative writing unei fete răsfățate de familie înstărită. Beata Kralova este o tânără de douăzeci de ani, decepționată sentimental, cu nevoi de ceartă uneori mai mari decât legămintele tăcerii, care are nevoie să i se însufle fericire. În ce măsură atinge profesorul de limbă cehă acest obiectiv descoperim pe parcursul unei expuneri în care evoluția propriu-zisă a romanului alternează cu observațiile autorului privind artificiile de realizare a universului literar.
     De asemenea, povești profesorale de cancelarie, viziunea din timpul iubirii și postiubire, tonul jovial al dascălului în raport cu sterilul intelectual al elevilor și clișeele procesului educațional în Praga postcomunistă oferă o scurtă radiografiere ironică a sistemului educațional ceh, cu trimiteri la sistemul de notare, obiceiul de descălțare la intrarea în școală sau concertele educative pe care nici măcar tinerele cadre didactice nu le îmbrățișează.

     Michal Viewegh se remarcă printr-un discurs atent documentat, susținut prin citate interesante aparținând unor autori și critici cehi sau internaționali, care îi îndreptățesc sau îi contrazic anumite artificii la care apelează pentru construcția romanului- lipsa de întâmplare a detaliilor folosite, care trebuie sa aibă capacitatea de anticipare. Condiția scriitorului suferind de « sindromul de gazdă » în fața cititorilor este concretizată și de menționarea lui Cehov- „Nu există ratat care să nu găsească pe cineva de nivelul lui și nu există idioțenie scrisă care să nu-și afle cititorul potrivit”.

     Îmi place mult abordarea jucăușă și libertatea autorului de a-și asuma evoluția personajelor sale în mod voit, nemijlocit. Astfel, prin forța creatoare de care dispune, demiurgul imortalizează iubirea sau din contră, își reduce personajele, fără șansă de reușită, la simple tipologii, redirecționează acțiunea, întrucât „o poveste este bine gândită până la capăt atunci când apare în ea turnura cea mai defavorabilă cu putință a acțiunii” (Durrenmatt), apelând totuși la ficțiune ca pretext.     

     ***
     Carte citită în cadrul campaniei vALLuntar, inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA

35 comentarii

  • Răspunde Fata de pe plaja cu ganduri |

    Iri, eu am refuzat să iau pulsul altor recenzii în timpul lecturii mele, tocmai pentru a nu mă lăsa influențată într-un sens sau altul. Oricum, am citit pe blogul tău că dincolo de poveste, ești cu ochii și pe structura cărții, deci presupun că te va prinde. 🙂

    SimSim, Ana, mulțumesc de vizită și comentarii!

  • Răspunde Margeluta |

    Eu citesc acum o carte a unui autor slovac. :)) E chiar interesant sa descoperi si altfel de autori, de care nici nu am auzit in scoala! Mi-au placut tare mult cuvintele lui Cehov: „Nu există ratat care să nu găsească pe cineva de nivelul lui și nu există idioțenie scrisă care să nu-și afle cititorul potrivit”. Valabile si-n blogosfera romaneasca, unde am dat peste agramati de ultima speta, dar cu un alai imens de fani!

  • Răspunde frmshk |

    E Praga, e Boemia, e legătura profesor – elev, vârsta sfârșitului inocenței… atuuri pentru o carte reușită! Felicitări pentru recenzie! Uite, din partea mea, un braț de frunze! 😛

    Mărgeluța, așa e, îți dau dreptate dar… noroc că e loc pentru toată lumea și există posibilitatea de… ignorare. De schimbat, nu prea avem cum…

  • Răspunde FM |

    După ce am citit această recenzie sunt curioasă dacă cele două extreme se atrag. Sunt curioasă ce s-a întâmplat între fata răsfăţată şi profesorul jovial.
    Fiecare om are momente în care este decepţionat sentimental şi mă întreb ce soluţie a găsit-o profesorul ca să îi deschidă sufletul şi s-o ajute să iasă din decepţie pe Beata.

  • Răspunde Andra :) |

    Am mai citit o recenzie la cartea asta şi recunosc că m-aţi făcut curioasă, cu atât mai mult cu cât mi-aş dori să vizitez Cehia la un moment dat 🙂
    Obiceiul de descălţare când intri în şcoală chiar există? 😀

  • Răspunde Ioan |

    Creative writing folosit ca antidepresiv in Cehia postcomunista? Asta chiar e o abordare inedita, nu am citit nimic de acest autor! Nu ai dat multe detalii despre relatia profesor- eleva, dar mi se pare evident ca dimensiunea artistica te-a incantat mai mult decat firul evolutiei personajelor. Ne-ai lasat asa, cu curiozitatea nehranita. Hai cu inradacinarea cuvintelor! 🙂

  • Răspunde nina |

    Am citit cartea pe la inceputul anului, n-am apucat sa-i fac inca o recenzie poate si din cauza ca mie cel mai mult din carte mi-a placut de sotia profesorului. Ea incornorata, ea aproape uitata, ea dusa in vacanta, ea cu sot acasa.

  • Răspunde Andra |

    la recenziile pe care le-am citit pana acum la cartea aceasta, nimeni nu zicea nimic despre sistemul de invatamant, insa acest detaliu tocmai mi-a starnit si mai mult interesul.

  • Răspunde Gabriel |

    hmm, mi-ar placea sa citesc asta, cel putin recenzia ta imi starneste cheful pentru astfel de lecturi 😉
    Sper sa ne mai scrii despre ce-ai mai citit si merita!

  • Răspunde Lavi |

    E minunata aceasta initiativa, am pe lista o gramada de carti ale caror recenzii mi-am captat atentia. Si e fain modul cum anumite aspecte sunt atragatoare pentru unii cititori, respingatoare pentru altii si asta instiga la propria raportare. Si de la mine o frunzulita!

  • Răspunde Mihai |

    Sa stii ca am citit cartea anul trecut, dar tu ai scris o recenzie foarte insufletita. Pe mine m-a pierdut putin structura cehului, fara delimitari intre planuri, timpuri sau personaje, dar mi s-a parut faina ideea de a folosi detalii autobiografice in text, ca note de subsol. Frumos!

  • Răspunde Razvan |

    asa cum spunea si andra, cartea e una interesanta si din perspectiva sistemului de invatamant, o parte dintre voi isi vor aminti exact de atmosfera care era si in scolile de la noi in anii ’90.

    in rest e o carte pe care o poti analiza si intelege pe mai multe paliere, o carte care nu isi propune nici sa fie moralizatoare mici sa schimbe lumea.

  • Răspunde Alina |

    Cat mister lasat neelucidat,mister ce trezeste curiozitati;cu siguranta trebuie citita aceasta carte

  • Răspunde melly |

    Sunt cativa blogari care au ales aceasta carte pentru recenzat. Pentru mine, face parte din acele carti care nu-mi plac prin prisma subiectului, condamn relatiile profesor – elev, mai ales cand acesta este si casatorit. Dar cum spunea Vienela, inainte sa condamnam ar fi mai bine sa aflam motivele 🙂

Adaugă comentariu