Plaja cu gânduri

Bilanț # fără număr

     Sunt irascibilă. Îmi lipsește o energie pe care nu am mai avut-o, mi-e dor de ceva neștiut.
     M-am îndepărtat de optimismul și pozitivismul pe care mi le doream în predilecțiile personale pentru 2012. Urăsc perioada din mijlocul anului, când motivațiile deciziilor luate la început de an îmi par atât de departe și imposibil de străine de mine! Și eu atât de incoerentă în stări!
     Nu am ascultat muzică nouă, ratez și în vara aceasta toate numele grele care bifează prezența pe scenele românești, nu am mers la karaoke, nici măcar sub duș nu am mai făcut vocalize, mă scald în tonuri (și toane!) negre, iar critica-mi merge fix unde doare mai tare- la cei care contează.

     După ratarea șansei cu corespondența pentru FITS, mi-am pierdut încrederea în mine, se prăbușește în scrum viziunea personală și nevoia de a fi  primit de undeva un grant de încredere, care să-mi responsabilizeze cumva resursele. M-a lovit tare, pregnant pe dinăuntru, mai ales că am absolvit minunate cursuri de leadership, unde nu am fost în stare să iau nici măcar o dată cuvântul!!! ( foarte interesante și energice, de altfel, dar care, din păcate, mi-au ajuns la receptori în intervalul cel mai puțin potrivit pentru a demara acțiuni care să se constituie în obiective care concretizează viziunea). Dezamăgirea, cel puțin în cazul acesta, nu mă mai motivează. Și nu știu alții cum sunt- sau cum pot, dar mie îmi rămâne în gât gustul amar, indiferent cât aș încerca ulterior să îndulcesc aluatul. Pur și simplu, eșecurile nu mă învață nimic despre succes.
     De trei săptămâni nu mai consum carne, motiv de certuri și contradicții cu bunica mea. Care e  limita aplicabilității zicalei  „Cine nu are bătrâni să-și cumpere”? Fără citrice, fără sport, doar cu dureri de genunchi.
     Nu am făcut 12 călătorii, dar nici nu am strigat până acum că am sărbătorit 1 mai muncitoresc la mare ( în Costinești- o primă experiență neapărat irepetabilă!) și la sfârșitul lui aprilie am petrecut o săptămână la Sibiu (a fost o experiență faină, nici nu știu de ce nu mi-am împărtășit-o aici). Am avut un foarte foarte scurt part-time job și mi-am fluturat cu drag unghiile neroase. Se poate, deci!l
     Mi-am reactivat Facebookul, că doar nu e vina lui Mark. Oricum, adio vise offline, fii bine-venit TMI.
     Mi-e dor de oameni faini, care să mă ajute să-mi repoziționez standardele prăbușite total acum. De mentori!
     L-am luat pe NU in brate.  Nu vreau îmbrățișări așa!

 

2 comentarii

  • Răspunde giovanna |

    cat de mult regret ca lipsa validarii unei bucurestence cu fite te-a demoralizat intr-atat incat sa-ti pierzi increderea in tine!
    cum am mai spus si inainte, articolul tau pentru concursul ala a fost foarte bun. faptul ca nu ai fost aleasa drept corespondent nu face ca articolul tau sa fie mai prost scris decat cel castigator. dimpotriva. iar corespondenţa mediocra de la festival a castigatoarei argumenteaza din plin asta.
    asa ca te rog, nu lasa o parere subiectiva sa te intristeze.
    si continua sa scrii pentru ca o faci bine!

Adaugă comentariu