Plaja cu gânduri

Ei bine, gatesc!

     Am inceput anul 2012 cu diverse rezolutii, unele mai palpabile ca altele. Gatitul ocupa loc fruntas, nu mai stiu daca si in enumerarile listate, dar cu siguranta in impulsurile interioare.

     Debutul a fost ca o interventie chirurgicala asistata. Nu la 4, nici la 6 maini, o interventie solutionata asemenea nasterilor la domiciliu – coordonare telefonica plus ceva completari „via internet”. 
     Se pare ca iarna aceasta, cu ninsori des cernute, cu un Bucuresti blocat din toate colturile si cu pachete saptamanale imposibil de trimis la destinatie, pe ruta provincie- capitala, a facut mai mult decat vaitat in gol, pe parcurul a 4 ani incheiati de studentie. A fost primul semn si primul context inspre bucatareala serioasa.
     Si a fost serios. Am gatit ciorbe, tocanite, tot felul de combinatii de legume la cuptor, salate cu maioneze si smantana, puiuti cu ciuperci. Si multe muulte muuulte feluri de paste. Nu as putea sa reiau exact mai niciuna dintre felurile pregatite anterior. E drept ca informarea de dinaintea experimentului culinar exista, numai ca, avand arsenalul de gatit pe masa si aragazul incins la foc mic, imi vine sa renunt la calea cea dreapta a retetei clasice si influentez deznodamantul, gandindu-ma la rasfatul propiilor papile gustative. De aici, nesiguranta pe care o am de cele mai multe ori cand iau oalele de pe foc si tavile din cuptor. Dar, o mana zdravana de sare si niste zambete fac minuni intr-ale gatitului spontan.
Sursa foto

 Bineinteles ca micile erori raman surse interne de amuzament si uimire si totodata repere pentru  (auto)aprecierea progresului. Sigur ca am progresat! Mama nu m-a invatat sa gatesc, dar m-a invatat sa fac lucrurile cu drag si sa nu renunt usor!

  Mai mult decat atat, am experimentat cu placere senzatia meselor in familie, cand se aduna toti ai tai la masa si sporovaiesc vesel, fara griji stringente, cu senzatii gustative gadilate de rezultatele muncii mele. Cam ca in reclamele Coca Cola, cu gustul fericirii. Chiar asa!

     Nu pot totusi sa gatesc des, pentru ca din pasiune s-ar transforma in plafonare.Si nici in cantitati industriale, pentru mai multe mese succesive. Mi se pare ca gatitul e o satisfacere intima a unor pofte. Nu?
     Fiind vacanta, azi am gatit (din nou) paste, inspirata fiind partial de la Dan, care s-a inspirat de la Bunescu.  Eu mai am pana o sa portionez si fotografiez ingredientele, dar am vrut doar sa ma laud in gura mare: gatesc si-mi place!

Adaugă comentariu