Plaja cu gânduri

Despre Valentine’s Day…

     Dacă aş fi fost mai putin ignorantă, sigur m-aş fi interesat până acum de istoria lui Valentin şi de poveştile despre cum am ajuns să formăm o turmă care se adapă cu sentimentalisme la zi de sărbătoare consacrată.

     Dacă aş fi fost mai puţin insensibilă, cu siguranţă m-ar bucura torenţii de declaraţii, în rime sau fără versuri, dar totdeauna personalizate, de la “ iuby” pentru “pisi”. Şi aş da pe dinafară de bucurie şi m-aş înroşi de plăcere dacă el mi-ar zice “Fato, te iubesc”, cu un trandafir în stânga şi cu punguţa cu inimioare în dreapta, în faţa unei audienţe cât mai numeroase. Şi m-aş topi ca fulgii pe un obraz încălzit la gândul că suntem în rândul lumii şi ne ţipăm la unison iubirile.
     Dacă aş fi avut mai mulţi ani, cu siguranţă că aş fi tras foloase mari din celebrările astea importate, ajunse la noi în cutii ambalate cu panglici roz efilate. Şi m-aş pune pe croşetat de cu vară, cât să-mi fac stocuri durabile de dantelării roz, să ajungă la toată lumea.

     Dacă aş fi avut mai puţină pasiune pentru autentic, probabil că mi-ar fi plăcut să mă scufund şi eu, alături de multe alte suflete pulsând a aritmii de 14 februarie, într-o mare de inimioare roşii inscripţionate demonstrativ. În avalanşa de pluşuri care se pupă zgomotos când le tragi de partea dorsală a corpurilor sau printre munţii de figurine kitchoase, care să însumeze dovezi cuprinzătoare de amor, toate expuse ostentativ pe şiruri aproape interminabile de tarabe la colţ de stradă sau cu grijă orânduite, după strategii clare de marketing, pe rafturile târgurilor de profil.

      Dacă aş fi fost mai pragmatică, m-aş fi acoperit în mătăsuri deochiate si aş fi sărit pe el, ca lupul pe oaie, pentru o noapte fierbinte. Singura specială din tot anul, de altfel. Şi am bea vin scump şi am mânca bomboane la fel de scumpe, după ce ne-am fi etalat siluetele la un restaurant cochet, cu oferte de vouchere anticipat vândute pe internet pentru ziua asta specială. Sau, în eventualitatea epuizării stocurilor de idei vândute online, i-aş fi gătit chiar eu, aproape dezbrăcată, încălţată în papucei cu puf roz. Şi el mi-ar fi recitat din Eminescu şi ni s-ar fi aplecat de la atâtea drăgălăşenii, uitând să ne iubim de ocazia asta specială.

      Dacă aş fi avut mai mult simţ antreprenorial, sigur aş fi profitat altfel de orice sărbătoare colectivă şi de setea de romantism băgat cu pâlnia pe gât, încât să-mi rotunjesc veniturile materiale, că de cele sufleteşti nu aş mai fi avut timp sau răbdare. Şi sigur nici chef de la atâta iz comercial.

      Dar nu pot. Nu am diplome care să-mi cuantifice calităţile de comerciant, nici idei revelatoare de afaceri cu muuult roz, dulcegării preambalate sau siropeli ieftine, pentru toate buzunarele. Nu am orgolii de iubit în public şi nici intenţia de a intra în target-ul unei industrii generatoare de romantism pe bandă. Nu mă bucură cadourile primite de ocazii standard, incomparabile celor spontane, oferite cu ocazia “zilei de azi”, în orice zi. Şi în plus, mă agasează vizual prea mult roz.

      Nu sunt altruistă în sentimente şi în relatie. Vreau o iubire egoistă, în care sensurile şi înţelesurile să se împartă la doi. La fel şi zâmbetele şi ocaziile speciale. Deci, nimic deosebit pe 14 februarie.
***
Articol publicat pe TheSexist

2 comentarii

  • Răspunde Gabriel |

    Bine! vreau sa fac raportul cu privire la atitudinea aceea anti-Valentine’s Day… nu inteleg de ce unii simt ca trebuie sa se organizeze evenimente speciale sa arate cum refuza sau urasc asa-zisa „sarbatoare a indragostitilor” (exemplu trupa Tapinarii, dar si altele)… nu ar fi mai bine sa isi propuna ceva mai profund mai constructiv?! Eu cred ca nu exista nici ziua indragostitilor, asa ca nici anti-ziua-indragostitilor :)..

Adaugă comentariu