Plaja cu gânduri

Bilant #2

   Există câte o perioadă sau mai multe, cum e şi cazul meu, când viaţa se trăieşte “în aşteptare”, când e lăsată “on hold”, sperând că fericirea nu va fi totuşi redirecţionată. Când ne asumăm un scop căruia îi subjugăm toată atenţia. Şi ne canalizăm toate gândurile conştiente şi toată energia, ignorând zâmbete, momente, oameni. Cu ce garanţii că vom atinge succesul? Cu ce promisiuni că vom recupera timpul sau şansele unor intersectări sufleteşti frumos cimentate? Şi care bancă oferă creditare unor aşteptări fără regrete ulterioare, în cazul neîmplinirii lor?

   Există zile în care nu-ţi poţi umple sufletul cu toate gândurile pozitive care îţi pulsează între tâmple, există momente în care, privindu-ţi reflecţia în vitrina vreunui magazin, te priveşti prin ochii altcuiva şi te simţi cineva. Există momente când, aşteptând culoarea verde a semaforului, îţi vibrează orgoliul sub greutatea micilor bucurii personale şi iar te simţi cineva.
   Există seri în care, punându-ţi capul pe pernă, îţi înveleşti alături doar bucuria şi satisfacţia unei zile pline de nimicuri care îţi conturează fericirea. Există realizări care te fac să-ţi palpezi puterea şi să nu-ţi mai încapi în propria-ţi personalitate de zâmbete senine care îţi confirmă potenţialul, mai ales prin prisma autocriticii. Există zâmbete care transpiră prin fiecare por încredere. Şi încredere care merge mână în mână cu echilibrul. Există echilibru între frământările trecutului şi claritatea prezentului. 
   Există motivaţii surprinzătoare, care te aruncă în afara zonei de confort personal şi există nebunie bună. Există tăceri din care înveţi şi vorbe pe care le simţi.
   Există decizii care determină schimbări. Şi schimbări care anunţă începuturi. Începuturi care presupun riscuri şi riscuri prin care se modelează personalităţi. Oameni.
   Fără enumerări desluşite, dar cu stări palpabile. Aşa arată bilanţul lunii februarie.

Adaugă comentariu