Plaja cu gânduri

Poate fi teama de succes mai mare decat cea de esec?

   Da, ce ne facem cu teama de succes?

   Cu totii ne temem de esec. Sau poate doar cei care am constientizat ridicolul situatiilor in care asteptarile (ne) sunt setate la frecvente mai inalte decat rezultatele. Sau momentele in care cei de pe marginea terenului de unde noi am ratat mingea victoriei ne culeg slabiciunile si le aplauda in ritmul galeriei de suporteri. Si ne zambesc poate cu superioritate, dar intotdeauna cu compasiune. La naiba cu compasiunea lor! Ne temem sa-i privim in ochi pe cei care au crezut in noi si tristetea e cumva prea rece pentru a mai simti incurajari „caldute”. In momentele esecului, tacerile sunt cuprinzatoare. Si sensurile nepalpabile.
    Sa te intorci cu fata catre tine e un test pe care aplicatiile conturilor de socializare nu-l ofera. Sa te izolezi printre masti si sa te detasezi de tine consuma timp si nici nu valideaza personalitati, desi e o alegere facila. La fel cum poate fi sa continui fara sa te privesti in ochi, sa-ti oferi raspunsuri, fara sa-ti lingi ranile sau fara sa-ti resetezi acele busolei spre asumarea altor provocari.

   Dar daca reusesti? Daca amorteala in care zaci de atata timp e doar pelerina de ploaie a unui moment in care nuditatea nu te-ar mai scapa de fictiune? ? Daca situatiile comode pe care le-ai imbratisat ametit nu sunt totusi apanajul caracterului tau? Daca te trezesti intr-o dimineata strain de tine, dupa inlantuiri de situatii care te plaseaza neutru in jocuri sentimentale sau in prejudecati sociale? Daca iti impui sa “Nu” si daca simti ca “DA”? Daca reusesti intr-o zi, esti pregatit sa-ti negi conditia anterioara, crezurile devenite fara contur si impulsurile determinate de ganduri tumultoase? Renunti la tine?

   Daca succesul vine spre tine, esti pregatit sa ti-l asumi?

  Cu siguranta, “esecul” si “succesul” sunt doar niste etichete pe care cei mai trecuti prin viata ca noi au decis sa ni le puna in carca, la pachet cu o presiune reflectata in standarde educationale . In fapt, sunt doar doua stari, pe care ni le asumam cu amprente personale, pe care le putem perfection pana la fericire

   Azi cred in mine. Fara etichete.

2 comentarii

Adaugă comentariu