… să îmi iau viața în mâini și să-mi aleg direcția, în intersecția lui noiembrie 2013. … să devin medic cu drept de practică și responsabilitate parafată. Cu empatie și multă satisfacție, acum că știu că niciun alt context profesional nu mi-ar putea oferi, oricât de corporatist, tradiționalist sau dimpotrivă, avangardist, atâta pasiune și provocare. Imperfecțiune…
Deși câștig zilnic mult timp consumat din link în link, vacanța se lasă cu amnezie, că acum zău că nu-mi ies rândurile la enumerare. Consemnez aici că o ador pe Cristina Bazavan, mi-e simpatică și îi admir stilul jurnalistic profi și statutu-i de formator de opinie. De asemenea, o urmăresc îndeaproape pe Ruxandra Predescu, printreranduri. …
Deși destinația de deconectare virtuală mi-este o plajă cu gânduri tolănite la Soare, cam dintotdeauna am preferat muntele și metafora ascensiunii, transpusă în viziuni personale. În consecință, turismul real se întâmplă mai mereu în bocanci și cu rucsac în spate, de prea puține ori în costum de baie și geantă de plajă. Cred că…
Mi-am dezactivat contul personal de Facebook, nicidecum pentru prima oară în ultima vreme, din simpla lipsă de discipina și rigurozitate. Din lipsă de autocontrol. M-am surprins de mai multe ori în mijlocul a ceva important de făcut, cel mai adesea obligații cotidiene, pierzând timpul pe Facebook. Nici nu conștientizez exact când se taie firul, care…
Expeditor: Mos Craciun, Polul NordDestinatar: Fata de pe plaja cu ganduriData postala: 12.12.2012 Draga Cristina,Asteptam cu nerabdare scrisoarea de la tine! Stiu ca ai fost o mica magiciana anul acesta, aducand de multe ori zambete celor din jurul tau 🙂 Tocmai de aceea, pentru ca ai fost cuminte, Mosul iti multumeste! Ce mai este…
Primul an de dat contur gândurilor pe plajă a trecut, prima postare prefigurându-se după ce cu două zile în urmă fusesem la mare pentru prima dată iarna. Era blândă și prietenoasă, departe de furia înghețată care a urmat apoi în ianuarie. Plaja era goală, dar plină de voci care țipau într-un colț cranian. Și am zis să le…
Îmi place iarna pentru puful ei și pentru crezul că fiecare ninsoare e metafora șanselor pe care le primești. Să uiți, să ierți, să te recompui, să acoperi, să ascunzi firimiturile regretelor sub preșul strălucitor, departe de sensul peiorativ al concretului, în lumini magice. Să te lași orbit de reflexii și să închizi ochii atunci când nu vezi de vreme rea, dar să nu te oprești. Îmi place…
S-a întâmplat aseară, în The Silver Church. Băieții punctuali, au început (în)cântarea conform programului, după socializarea începută la ora 21 și după momentul invitatului Bryan Webb, solistul trupei The Constantines. A fost aglomerație mare, coadă la intrare, garderobă plină, foială continuă, deși nu aveai loc să mai arunci un ac, clubul efectiv neîncăpător…
Romanul cu numele din titlu îmi ocupa spațiul și asa redus al dulapului de cămin, ticsit cu alte cărți cu pagini la fel de multe, dar cu terminologii de specialitate, din vară, dar nu m-am grăbit să sar la rândurile lui, din motive variate. Primul, lipsa de timp. Apoi, lipsa de disponibilitate sufletească și mai ales…
La doar o luna si jumatate distanta de noi rezolutii, pentru 2012 se trag liniile si se fac adunarile cam asa: Voi avea mai multă grijă de mine, fizică şi sufletească. Voi avea încredere. Voi asculta mai multă muzică. Voi descoperi nuanţele. Zâmbesc.Voi cauta stările în care „‘(mă) simt senin”. Renunţ la critica neconstructivă, îmi…