Plaja cu gânduri

Culori şi suflete

  Am pictat azi cu Paul pe pânză. Eufemism pentru măzgălit acrilic delirant, haotic, abstract, absurd. Creativ.
  El simte altfel culorile şi viziunea. Are talent, momentan înăbuşit pe alocuri de stări depresive şi lipsă de vibraţii interioare. Eu am vrut doar să uit. Şi, fără să recunosc cu voce tare, să construiesc.
  Mi-a reproşat la un moment dat:
  – Ciudat stil ai, de a nu pune culorile în contact total unele cu altele!


  – Aşa e şi cu oamenii, i-am raspuns. Oricat de mult te apropii de cineva, nu e ca şi cum iţi aparţine!
  Am tăcut amândoi.

  O să mai pictez. Nu am viziune sau talent, nu am nici măcar experienţa artistică. Dar am doruri şi frustrari. Şi mici victorii personale.
  Sunt o pată de culoare, izolată prin puncte albe, ţipător de goale, de celelalte culori ale pânzei.
  Nu mi-e clar, dar cred ca aş putea fi fericită în contururile mele nefinalizate. Măcar prin efectul intrigant pe care l-aş produce privitorului.

Adaugă comentariu